GEORGE COANDĂ

Am avut parte de becaliadă. Şi mai avem încă. Am avut parte de băsesciadă. A lăsat ceva urme. Mai ales în politică. Acum avem parte de cumpănaşiadă. Şi de asemenea socioschizofrenisme se pare că vom mai avea parte. Fiecare cu particularităţile sale în funcţie de personajele care le aduc în societatea noastră democratică, o democraţie sui generis în care absurdul pare normal iar normalitatea absurdă. Dreptul la liberă exprimare a născut, şi naşte, din păcate, la români parcă mai abitir, monştri. Şi, tot din păcate, unele personaje histrionice şi egocentrice fac deliciul atâtor de mulţi români, televiziunile şi reţelele de social media jucând un rol nefericit, de dragul unui rating uriaş aducând asemenea personaje în prim-plan, manifestând, editorial, o aplecare maladivă de a şi le face „eroii zilei”. Iată ca în cazul acestui indubitabil personaj histrionic care este Alexandru Cumpănaşu. Un personaj care, cu răbdare şi abilitate, şi-a făcut pârtie prin intermediul televiziunii în opinia publică. Trebuie spus că a ştiut până acum cum să-i păcălească şi pe responsabilii editoriali ai unor televiziuni, şi pe telespectatori, reuşind să-şi creeze imaginea de justiţiar în „cazul Caracal” (al fetelor, liceene, arse într-un butoi ori traficate sexual pe nu se ştie unde), de altfel, exploatându-l şi imoral atunci când l-a transformat în platformă electorală când a candidat la funcţia de preşedinte al republicii. Şi i s-a urcat la cap. Şi, astfel, s-a metamorfozat şi în „profu’ online” pe un proiect agreat de Ministerul Educaţiei, speculând criza şcolară produsă de Covid-19, şi seducându-i cu picanterii nepedagogice pe vreo 500.000 de elevi de toate vârstele – omul, de altfel, nu are nici un fel de pregătire în domeniul şcolar – le-a predat, printre altele, şi cum a făcut el sex la wc-ul şcolii cu foste colege azi profesoare sau medici. Omul şi-a pierdut uzul raţiunii. Şi, deconspirat de unii părinţi, a trecut la atacuri isterizate şi suburbane. Dacă e să fac o comparaţie, Gigi Becali, atunci când se enervează, se exprimă mai civilizat şi cu frică de Dumnezeu. Mi-e teamă ca, tocmai din cauza excesivei mediatizări, cumpănaşiada să nu devină „un mod de viaţă”. Sper ca românii să judece aşa ceva cu dreaptă cumpănă.