COSTIN MIHAI

Îl înțeleg perfect pe Ionel Pitaru, de ce are intenții de retragere din Comisia de Apel a Asociației Județene de Fotbal Dâmbovița. Câtă vreme a prezidat aici Ionel Dănciulescu, parcă și CA avea o altă prestanță, însă omul a înțeles la timp că trebuie să iasă din cloaca de la AJF.

Nu am absolut nimic cu noul președinte, Dorel Popa, nici măcar nu-l cunosc personal, însă din scurtele discuții telefonice pe care le-am purtat, mi-a lăsat impresia că e cam rupt de realitatea din fotbalul județean. Parcă prea ușor a ajuns în postura de președinte al Comisiei de Apel, chiar dacă am înțeles că ar deþine o funcție importantă într-un alt domeniu, părând un pic pe dinafara fenomenului. Numirea ca președinte a lui Dorel Popa sunt convins că reprezentat o lovitură de orgoliu pentru Ionel Pitaru, care a început să-i cam încurce pe unii de prin asociație. Acum îi caută motive și forțează să scape de el, deranjați că nu execută ordine și că e greu de controlat. Tudor Emil nu are nevoie de colaboratori cu personalitate, ci de unii supuși și aerieni, care să joace după cum le cântă el.

Mie tot nu-mi vine să cred cum s-a retrogradat sau cum s-a scăpat de retrogradare din Liga a IV-a. Pe tupeu, pe amenințări, pe japcă și pe blaturi. Spun unii că și pe alte atenții, de la saci cu cartofi și până la saci cu ciment. De râs, de plâns, de circ, fotbalul dâmbovițean iată că a mai produs o echipă la Liga a III-a, pe Flacăra Moreni. I-am văzut și pe cei de la AJF la meciul retur al barajului cu Voința Crevedia, ocupând una dintre loje. Chiar și președintele Tudor Emil a sacrificat o după-amiază de weekend, pentru a urmări acea partidă. Era să uit că acum are mai mult timp liber, după pensionarea de la DJST Dâmbovița.