De bună seamă că a lua măsuri de austeritate pentru a repune, cât de cât, ţara pe roate nu mi se pare a fi o tragedie. După 34 de ani de guvernări păguboase, de înaltă trădare naţională - și nu este o exagerare - de prăbuşire în prăpastie, trebuie făcut ceva ca această prăbușire să fie oprită, pentru a nu se ajunge la fund.

Măsurile ferme – şi nu aş vrea să fie o aparenţă – pe care deja le ia şi le va mai lua guvernarea păstorită de Marcel Ciolacu,  îi vor scoate din minţi pe unii de la stat care ocupă locuri salarizate gras, chiar din cale-afară, adică de şefi şi şefuleţi, tăietori de frunze moarte la câini, ceea ce aminteşte celor mai în vârstă de vremea lui Nicolae Ceauşescu de reducere drastică a posturilor şi funcţiilor pentru a face mai eficient statul, aşa „socialist multilateral dezvoltat”, cum era declarat, deci, măsurile ciolociste sunt necesare pentru a face rezilientă România.

Cu un război cumplit la est şi cu un altul în sud, nu prea departe, pasibile de mondializare, care vor avea efecte economice dramatice şi asupra României – şi încep a ne atinge - , cu o înspăimântătoare datorie externă (pe lângă care aceea făcută de Nicolae Ceauşescu pare o floare la ureche, dar pe care am fost în stare s-o achităm înjurându-l pe „geniul Carpaţilor”), dezindustrializaţi, însă cu o birocraţie de tip bizantin, pe deasupra naţiunea fiind măcinată de cancerul corupţiei endemice, cineva trebuie să rişte chiar cu pierderea alegerilor pentru a salva ce se mai poate salva în România.

Dar mai spun ceva. Dacă măsurile de austeritate luate de guvernarea Marcel Ciolacu şi operaționalizate cu sincer patriotism, renunțându-se la gesticulaţiile populiste inutile, şi cu o motivare raţională şi convingătoare referitoare la noile taxe şi impozite, românii care, de altminteri sunt un popor inteligent, vor înţelege că este imperios necesar să strângă cureaua pentru a se salva, atunci actualul şef de la Palatul Victoria şi PSD vor câştiga, en fanfare, toate alegerile din anul crucial 2024.

Şi ar mai fi ceva esenţial, foarte esenţial: lumea în întregul său se schimbă. Şi România, vrând – nevrând, se va schimba. Este adevărat, depinde cum. Iar o guvernare responsabilă şi patriotică are, în acest sens, o misiune cu toate riscurile pe masă. N-are încotro!