ALINA MAVRODIN VASILIU

www.alinamavrodin.ro

Pe vremea dictaturii împuşcatului era de mare succes spectacolul televizat „Cu mască, fără mască”. Se aduna familia în faţa micului ecran şi mai uita de dictatură dând din gură despre cin’ să fie, cin’ să fie sub măştile celebre. Dezbaterea artistică era provocată de nume mari ale scenei muzicale şi teatrale româneşti ascunse sub măşti extraordinare.

Ele însele erau opere de artă ale unor machiori celebri, încât până şi măştile deveneau un spectacol în spectacol, aducând cu ele în scenă eroi din istoria teatrului şi a literaturii universale. De-i recunoşteai, te alegeai şi tu, ca telespectator, cu micul tău triumf în familie ca semn că-ţi erau prietene bibliotecile şi aveai oarece cultură generală.

Partea a doua a spectacolului îi readucea la rampă pe marii şi iubiţii artişti români, fără de măşti însă, pentru a-şi bucura publicul cu harurile lor. Ce vremuri! Nu sunt nostalgică, dar le compar cu cele de acum, cică democratice, care ne oferă un altfel de spectacol pe care n-am cum să-l apreciez având şi termene de comparaţie. Spectacolul de acum este unul grotesc: „cu mascaţi, fără mascaţi”.

Ceva de-ţi vine să spargi televizorul, vorba unei distinse artiste octogenare, cu a cărei revoltă empatizez. Cum divertismentul românesc nu mai are legătură, cine ştie ce, cu actul de cultură, iar audienţele în show-bâzzz se fac „cu chiloţi, fără chiloţi”, nu ne rămâne decât să ne uităm scârbiţi şi foarte dezamăgiţi la mega-producţiile „cu mascaţi, fără mascaţi” oferite zilnic de justiţia televizată.

În rolurile principale au fost distribuiţi, conform scenariului DNA, avizat la Cotroceni şi asumat oficial, câţiva zeci de actori politici din PSD şi PNL şi doar vreo 2 din PDL. Şi ăia figuranţi! Să fie oare din cauză că cei mai populari dintre penalii fostei puteri s-au adunat în târna cu mere verzi din care se înfruptă, la scenă deschisă, preşedintele ju(de)cător? Cam da, zice multă lume şi sunt de acord cu ea.

Şi noi, telespectatorii votanţi, fanii democraţiei, ce să facem? Să aplaudăm parada costumelor anti-tero cu care sunt echipaţi mascaţii când fac percheziţii cu noaptea-n cap prin casele useliştilor, ori când îi saltă de pe stradă de parcă ar fi pericol public? Ori te pomeneşti că regizorii politici ai justiţiei telepatice şi-ar dori să capete aplauze după spectacolul de stradă „cu cătuşe, fără cătuşe”.

Pe bune? Adicătelea cu cătuşe la adversarii politici şi fără cătuşe la donatorii de poame verzi? E prea strident bâlciul ăsta ca să crezi cumva că ar putea să prindă la public. Chit că nici publicul, în democraţia asta isteric de veselă, nu mai e ce a fost în dictatura de tristă amintire.

Dar nici la producţiile electorale de inspiraţie stalinistă „cu mascaţi, fără mascaţi”, ori „cu cătuşe, fără cătuşe” nu mai e de uitat şi nici de aplaudat. De votat… nici atât, ferească Dumnezeu!

 www.alinamavrodin.ro