În cadrul Sfintei Liturghii din Duminica a 10-a după Rusalii, Sfinții Părinți au rânduit ca la Sfânta Evanghelie să se citească o pericopă de la Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, în care ni se prezintă vindecarea minunată a unui lunatic (epileptic) de către Mântuitorul Iisus Hristos.

Copilul lunatic stăpânit de un duh necurat adesea cădea în foc și în apă, după cum spune Evanghelia. Suferința tânărului, îndeamnă pe tatăl acestuia de a cădea înaintea lui Hristos, cerându-I vindecarea fiului său, după ce în prealabil ucenicii Mântuitorului n-au putut alina suferința copilului. Mântuitorul după ce mustră poporul și indirect pe ucenicii săi pentru puțina lor credință, arată multă milă și compasiune față de tânărul aflat în suferință și îl vindecă. Vindecare se produce nu la dorința personală a celui aflat în suferință, ci la rugămintea tatălui său. De aici înțelegem cât de folositoare este rugăciunea altora pentru noi, când noi nu ne mai putem ruga, sau nu știm cum să ne rugăm pentru noi înșine.

După ce Hristos vindecă pe copil, este întrebat de apostoli de ce ei nu l-au putut vindeca, iar răspunsul vine fulgerător: pentru puțina voastră credință. Desigur apostolii aveau o anumită credință, dar aceasta nu era suficient de puternică și fierbinte pentru a putea izgonii demonul din trupul celui posedat, deoarece nu primiseră încă Harul Duhului Sfânt. Apoi, Hristos Domnul a mai adăugat ceva: ”acest neam de demoni nu iese decât numai cu post și rugăciune” (Matei 17, 21).

Evanghelia de astăzi ne învață că întotdeauna credința trebuie cultivată, întărită și aprofundată prin post și rugăciune, astfel încât credința să nu fie doar o convingere intelectuală ci aceasta să se transforme în legătură vie cu Dumnezeu, iar evangelia să nu fie doar o culegere de precepte morale ci un mod de viață. De ce oare face Hristos precizarea că acest neam de demoni iese doar cu post și rugăciune? Pentru că numai când avem credință puternică, rugăciune stăruitoare și postire, atunci El ni se dăruiește deplin prin Harul Sfântului Duh, care prin prezența Sa sfințitoare aduce alinarea sufletească și trupească. Dacă omul nu are credință puternică atunci poate fi lesne înșelat că demonii nu pot fi biruiți, că boala nu poate fi vindecată și că ne îndreptăm spre o fatalitate nefastă. Când avem credință puternică în Dumnezeu, nu mai suntem însingurați, ci îl avem pe Hristos tovarăș de drum așa cu L-au avut oarecând Luca și Cleopa, iar prezența Lui prin Harul Său, schimbă situațiile care păreau fără rezolvare și bolile care păreau incurabile, oferindu-ne astfel prilejuri de mărturisire.

Numai prin credință puternică, post și rugăciune dobândim Harul lui Dumnezeu și numai astfel putem alunga patimile trupești și sufletești. Înmulțind rugăciunea și postirea, rugăciunea se transformă din una formală și superficială într-o rugăciune fierbinte și stăruitoare care încălzește inima, luminează mintea și transformă întreaga fire umană.

Preot,

Dănuț Vancea

Parohia Glodeni