Consiliul Judeţean Dâmboviţa, prin Complexul Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte, inaugurează, sub genericul Comori în obiectiv, seria de expuneri lunare a obiectelor descoperite pe cale arheologică şi intrate în patrimoniul cultural naţional mobil. Primul obiect ales este un Lacrimariu descoperit la Mănăstirea Viforâta, jud. Dâmboviţa, prin cercetări arheologice preventive. Exponatul poate fi văzut la Curtea Domnească din Târgovişte, în clădirea Muzeului Tiparului şi al Cărţii Vechi Româneşti, într-un spaţiu special amenajat. Informaţii despre exponat: Denumire: Lacrimariu Utilizare: Vas liturgic, utilizat în ceremonialul religios, la înmormântări sau pus în legătură cu edificarea lăcaşelor sfinte, fiind depus la temelia acestora, în timpul construcţiei. În ele se păstrau uleiurile sfinte - mirul. Material : sticlă Tehnică: suflare liberă, modelare la cald. Dimensiuni: înălţime - 19 cm; diametru bază - 5cm; diametru maxim - 6,3 cm Tipologie: obiect liturgic Stare de conservare : piesă intactă, foarte bună Datare: sfârşitul secolului al XVI – lea şi prima jumătate a secolului al XVII-lea Locul descoperirii: Mănăstirea Viforâta, situată în comuna Aninoasa, într-un cadru geografic deosebit, la doar 4 km de municipiul Târgovişte, jud. Dâmboviţa Scopul cercetării: Proiectul de restaurare a Mănăstirii Viforâta (Restaurarea şi consolidarea Bisericii „Sfântul Gheorghe” – Mănăstirea Viforâta, comuna Aninoasa, Jud. Dâmboviţa) a determinat iniţierea de săpături arheologice desfăşurate atât în interiorul cât şi în exteriorul bisericii, cercetare realizată de specialiştii Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească” din Târgovişte. Colectivul de cercetare: arhg. expert, dr. Florin Gabriel PETRICĂ, coordonator ştiinţific cercetător ştiintific III dr. Minodora CÂRCIUMARU muzeograf IA drd. Mihai- Claudiu NĂSTASE Perioada desfăşurării săpăturilor arheologice : februarie – septembrie 2020 Contextul arheologic: Vasul din sticlă, descoperit la data de 30 iulie 2020, a fost recuperat dintr-o nişă aflată în fundaţia bisericii nr. 2 (datată sec. XVII). Nu excludem posibilitatea provenienţei lui dintr-un mormânt al bisericii nr.1 (sec. XVI), distrus ca urmare a ridicării edificiului nr. 2. Piesa este intactă, singurele intervenţii asupra ei au fost făcute prin etape de conservare activă în cadrul Laboratorului de Conservare – Restaurare prin restaurator expert, dr. Daniela IAMANDI. Descriere: Vasul este realizat din sticlă de culoare verde-gălbui. Prezintă un corp cilindric, uşor bombat la bază, iar gâtul, prin înălţime şi poziţia uşor oblică, torsionată, sugerează eleganţa gâtului unei lebede. Fundul vasului este plat, conferind acestuia stabilitate. Gura recipientului este amplă, evazată şi îngustată uşor în zona de scurgere a lichidului. O serie de striaţii verticale, din zona corpului cilindric şi a suprafeţei evazate, au rol decorativ. Rafinamentul piesei denotă, inclusiv, prestigiul atelierului în care a fost realizată. Consideraţii asupra descoperirii arheologice Mănăstirea Viforâta este un monument de arhitectură medieval, edificat în secolul al XVI-lea, cu refaceri succesive, ultima practicată în secolul al XIX -lea. Primele cercetări arheologice în incinta mănăstirii, coordonate de arhg. dr. Petru Virgil DIACONESCU (Complexul Naţional Muzeal ”Curtea Domnească” din Târgovişte), au avut loc în primăvara anului 2010 şi, cu toate că au fost de scurtă durată, au adus rezultate importante. Sub actualul lăcaş de cult a fost identificat, în câteva puncte, un altul mai vechi (secol XVII). Cercetările determinate de recentul proiect de restaurare a bisericii cu hramul ”Sf. Gheorghe” au fost reluate în iarna anului 2020 sub coordonarea arhg. dr. Florin Gabriel PETRICĂ. Extinse în interiorul şi exteriorul bisericii, cercetările au avut rezultate spectaculoase. Sub actualul edificiu au fost identificate temeliile a două biserici mai vechi: Biserica nr. 3 - Biserica actuală cu hramul „Sfântul Gheorghe”, refăcută de marele ban Grigore Brâncoveanu şi datată, în consecinţă, în secolul al XIX - lea, Biserica nr. 2 – sub biserica nr. 3 au fost descoperite, aproape în întregime, temeliile unei biserici mai vechi, databilă, pe baze cronostratigrafice, secolului al XVII – lea şi Biserica nr. 1 – sub biserica nr. 2 a fost relevată temelia celei mai vechi biserici a mănăstirii, ridicată în prima jumătate a secolului al XVI – lea. Temeliile celor două biserici descoperite sunt vizibile atât în interiorul actualei biserici cât şi în afară, pe latura ei sudică. Spectaculozitatea şi unicitatea descoperirilor de la Mănăstirea Viforâta au determinat o valorificare a lor, inclusiv în scop turistic. Porţiuni mari din pavajele bisericii de secol XVI, din naos şi altar, vor fi conservate in-situ şi expuse vizitatorilor mănăstirii. Totodată, au fost identificate morminte de călugări, unii înhumaţi având craniul încadrat de cărămizi inscripţionate, monede de argint şi inele, dintre care unul din aur. Însă, deosebit prin realizare, scop şi raritate, este un Lacrimariu, descoperit într-o nişă practicată în fundaţia bisericii nr. 2, edificată în secolul al XVII - lea. Acest recipient din sticlă, importat sau realizat într-un atelier local, reprezintă mărturia vie a unor practici şi ritualuri cultice moştenite din cultura bizantină. Acest tip de vas, care face parte din categoria Lacrimarium, Balsamarium sau Olfactoriolum, cunoscut şi ca Unguentarium, are o vechime mare, fiind întâlnit în civilizaţia elenistică, răspândit în Imperiul Roman, în cel Bizantin şi în statele care s-au aflat în aria de influenţă a Ortodoxei bizantine. Numeroase sunt cele din ceramică, care au servit ca recipiente pentru cosmetice, parfumuri, creme, diverse aromatice. O altă întrebuinţare, caracteristică şi spaţiului de la sud de Carpaţi - Ţara Românească, a fost cea de vas liturgic, utilizat în ceremonialul religios, la înmormântări sau, după cum se vede, pus în legătură cu edificarea lăcaşelor sfinte, fiind depus la temelia acestora, în timpul construcţiei. În ele se păstrau uleiurile sfinte - mirul. Aceste vase apar în secolele XIV-XVIII pe tot întinsul Ţării Româneşti. Unele sunt de provenienţă occidentală - atelierele de la Murano, de exemplu. Altele pot proveni de la ateliere locale, Matei Basarab având o sticlărie la mică distanţă de capitala Târgovişte.

Biroul Relaţii Publice al Complexului Naţional Muzeal „Curtea Domnească” Târgovişte