GEORGE COANDĂ

… uite că i se rupe căruţa-n drum. În drumul spre Bruxelles/Strasbourg, unde ar fi trebuit să fie unsă, au!, procuror-şef al UE. Şi ştiţi de ce? Drept răsplată pentru că... femeia-komisar a dat practic mână liberă multinaţionalelor, atât de hrăpăreţe încât ne-au băgat în sperieţi şi au transformat România într-o jalnică colonie. Şi nu a înhăţat pe nimeni de la mogulii globalizatori, însă i-a urmărit cu zel pe întreprinzătorii români (nu zic că unii n-ar fi meritat), fiind prea cu ochi şi cu sprâncene, la ordine de la Cotroceni şi de pe la Berlin, Paris, Washington, ce au reinstituitun soi de poliţie politică de inspiraţie bolşevică.Tot acest comportament al femeii-komisar a distrus destine, şi personale, şi de familie, şi (ţintit?) cariere. A produs o halucinantă „la grande peur”. Acum uite că i-a venit rândul, după cum e strămo şeasca vorbă românească „ulciorul nu merge de multe ori la apă, într-o zi se sparge”. Sau „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face”. Da, ce a făcut altora, în chip exacerbat de o furie bolşevică, nu-i place acum, când e să dea socoteală. Şi, ca să fiu corect, de bună seamă că modul în care e împiedicată să fie răsplătită pentru un astfel de act de înaltă trădare naţională de Bruxelles/Strasbourg, nu-i cuşer, tot bolşevic este (coincidenţă stranie), însă la români se practică chestia asta, la fel de strămoşească, de a plăti cu aceeaşi monedă. Aşa că smiorcăielile televizate ale Laurei Codruţa Kovesi nu ar putea înmuia decât inimile prea naive. Femeia-komisar din Mediaş, ajunsă, pe repede-nainte şi fără prea mari merite, pe mâna lui Traian Băsescu - şi deplânsă de Klaus Werner Iohannis – în fruntea Parchetului General, apoi la DNA, pe care a transformat-o în Direcţia Nimicirii Adversarilor, se află acum la momentul adevărului în faţa justiţiei. Care nu o dată a fost speriată – incredibil, nu? – cu spectrul... puşcăriei de către „portocalele otrăvite” pe care le-a crescut în ograda inchizitorială. Carieristă până la paroxism, egocentrică şi fără scrupule, îşi plânge acum de milă? Codruţa nu uită, totul se plăteşte în viaţa asta pământească! Şi ştii ce nu înţeleg? Cum să renunţe Berlinul şi Parisul să-şi susţină proprii candidaţi şi să parieze pe... Codruţa? Păi ce altă dovadă că postul de procuror european a fost scos cu dedicaţie pentru Codruţa, ca să-şi continuie misia (cum a făcut-o şi în România)? Şi ce altă dovadă că acţiunile din mandatul fostei şefe a DNA erau butonate tocmai din cancelariile occidentale, de ale căror afaceri multinaţionale, mustind de putregaiul corupţiei, nu s-a atins nici cu o floare? Oare au ajuns cele două capitale – motoare – ale UE să gireze protocoalele secrete ale DNA cu serviciile şi să ia de bune „portocalele” de prin birourile teritoriale ale DNA, ori, mai grav, să închidă pur şi simplu ochii la abuzurile procurorilor prin care, sub coordonarea Codruţei, atâţia oameni nevinovaţi au fost târâţi cu anii prin tribunale şi chiar băgaţi în puşcărie?