❚ Crescătorii din Dâmboviţa şi din judeţele vecine, adunaţi la Runcu, s-au plâns că de la an la an întâmpină tot mai multe probleme ❚ Ei susţin că pentru a păstra această tradiţie au nevoie şi de sprijinul guvernului, altfel nu vor mai putea face faţă greutăţilor din ce în ce mai mari ❚ Ciobanii se plâng că de cele mai multe ori nu sunt lăsaţi să-şi valorifice specialităţile tradiţionale, în schimb pieţele şi magazinele sunt invadate de produse din export ❚ Asta pe lângă faptul că nu se mai găsesc oieri autentici, cu simţ de răspundere şi care să ştie meserie, cei care au mai rămas dând bir cu fugiţii la primele probleme şi lăsând baltă turmele în vârful muntelui

CORVIN DUMITRICĂ

După o vară petrecută în Munţii Bucegi, oile din Runcu de Dâmboviţa s-au întors acasă. Odată cu sărbătoarea Răvăşitului oilor, au ieşit la iveală şi mari probleme care îi macină pe ciobani, câţi mai există, din judeţ şi nu numai.

„Este o meserie grea”

Crescătorii adunaţi la Runcu s-au plâns că de la an la an întâmpină tot mai multe probleme. În primul rând, spun ei, păstoritul a ajuns o meserie pe cale de dispariţie, iar după ce că abia sunt lăsaţi să-şi valorifice produsele, a mai apărut şi boala limbii albastre care le blochează comerţul cu animale.

􀁺 „Probleme sunt cu oamenii, cu ciobanii. Sunt pe cale de dispariţie. E o meserie grea, ţi se cer taxe pentru toate păşunile unde ajungi cu animalele, iar cu animalele sălbatice sunt, la fel, probleme foarte mari”. 􀁺 „Ne-am chinuit anul ăsta cu lupii şi urşii”. 􀁺 „A fost greu anul acesta. Avem mai puţine oi, e foarte greu să le întreţii, nici oameni nu mai găsim, nu mai vor să muncească, nu mai vor să stea pe munte”. 􀁺 „E şi bine, dar e şi rău. Am venit cu produse specifice de la Bran”. 􀁺 „Sperăm să nu rămânem fără tradiţie, să reuşim totuşi să o păstrăm”. 􀁺 „Cea mai mare problemă este lipsa ciobanilor. Ei sunt aproape pe cale de dispariţie”. 􀁺 „Statul ăsta ar trebui să ne lase în pace să ne putem desface marfa. Taxe peste taxe şi hârtii peste hârtii ne tot cer. Pur şi simplu eu cred că statul român vrea să ne distrugă, cu toate puterile şi toată forţa, să nu mai fie producători români. Să fim doar o piaţă de desfacere? Şi producţia noastră proaspătă şi tradiţională? Eu cu ce iernez animalele? Eu am şi berbecuţi de vânzare şi nu-i pot vinde din cauza bolii ăsteia, «limba albastră», boală necunoscută, eu nu ştiu de ea. Toate târgurile sunt închise, iar noi ce facem cu animalele? Export nu, vânzare nu. Cu ce să iernăm? E strigător la cer!”.

„Nu mai sunt oameni interesaţi, nu mai sunt oameni care să ştie să facă produsele tradiţionale”

Primarul comunei Runcu, unde administraţia încearcă să păstreze tradiţia păstoritului şi mai ales să-i ajute pe ciobani, cunoaşte toate aceste necazuri: „Având în vedere că ciobanii se confruntă cu foarte multe greutăţi, iar profit nu au mai deloc, a scăzut foarte mult numărul ciobanilor. Aveam în jur de 7.000 de oi, acum am ajuns aproape la 2.000. Am fost aproape de ei, am încercat să-i conving să ducă tradiţia mai departe, dar nu mai sunt oameni interesaţi, nu mai sunt oameni care să ştie să facă produsele tradiţionale, brânză de burduf în coajă de brad, urdă de burduf, caşcavaluri şi alte sortimente. Păstoritul e pe cale de dispariţie. Un alt mare necaz este că fermierul nu are timp să vină din munte şi să-şi facă studii de fezabilitate, să obţină avize, să găsească proiectanţi pentru a accesa bani europeni”, ne-a declarat Gheorghe Brebeanu, edilul şef de la Runcu. În tradiţie, pentru oieri, răvăşitul oilor reprezintă sfârşitul anului pastoral. Însă ei susţin că pentru a păstra această tradiţie au nevoie şi de sprijinul guvernului. Ciobanii se plâng că de cele mai multe ori nu sunt lăsaţi să-şi valorifice produsele tradiţionale, în schimb pieţele şi magazinele sunt invadate de produse din export.