VASILE NEAGU

Odată cu venirea primăverii, apele ligii secunde s-au dezgheţat şi echipele şi-au reluat cursa spre malul însorit al finişului. Puţine vor avea ocazia să urce în port, două, maximum trei. Restul se vor întoarce în aceleaşi ape, spre locul iniţial al startului. Grăbită, Chindia a prins un val înalt cât simbolul oraşului pe care-l reprezintă. Vrea să demonstreze multora, chiar şi mie, că graba iluziei este o intuiţie nebuloasă, atâta timp cât drumul până la liman este încă lung. Revirimentul echipei noastre este ca o trezire dintr-o odihnă prelungă, uneori necesară, ce are darul de a fortifica nu doar forţa fizică, ci şi apetitul. De multe ori, mai ales în sport, cei care vin din urmă au mai multă luciditate şi ştiu să-şi conserve mai bine disponibilităţile faţă de cei cuprinşi deja de euforie. Privind lucid şansele pe care încă le mai avem, putem spune că locul 3, locul pentru baraj, poate deveni o certitudine. Dacă mai luăm în calcul şi modul cum s-a descurcat, în prima ligă, o echipă pe care Chindia a învins-o în sezonul trecut de două ori, Gaz Metan Mediaş, avem încrederea că ocupanta locului 14 nu poate fi o echipă de neînvins. Totul este ca acest val prielnic să ţină până la final şi să nu semene cu cel pe care ne urcasem la începutul campionatului. Ştim că un rol important îl au şi „curenţii”, de multe ori extrafotbalistici, mai ştim că şi norocul este câteodată decisiv, deşi ar fi bine să-l excludem din calcule. Sunt convins că după fiecare loc urcat în clasament, suporterii vor fi din nou lângă echipă şi vor umple tribuna, unica pe care o mai avem disponibilă. Avem un public de calitate în Cetate. Şi nu numai... Am rămas uluit când, vizitând în urmă cu câteva zile stadionul echipei Ajax Amsterdam, am văzut scris pe un panou dedicat suporterilor, deasupra unei semnături indescifrabile: „Cherchez, te vrem aici!”. „Un român, suporter al «Micului Ajax» din Târgovişte – România!”. De asemenea, în centrul oraşului Bruxelles am văzut un tânăr simpatic cu eşarfa Chindiei pe umeri! Şi eram sub „imperiul” emoţiei create de marele banner de pe faţada stadionului Anderlecht, din care zâmbeau Stanciu şi Chipciu. Dar, să revenim acasă. Urmează un joc, relativ uşor, şi o foarte posibilă apropiere de locurile fruntaşe. Este un moment favorabil şi trebuie profitat de el. Să evităm „asteniile” primăverii şi să rămânem pe optimista deviză „speranţa moare ultima”. Eu ştiu că este mai greu de urcat treptele pe care le-ai coborât atât de uşor, dar parcă nu-ţi pică bine când ştii că cei ce s-au cocoţat acolo, în locul tău, sunt nişte locatari insoliţi. Şi mai ştiu că această generaţie târgovişteană ar merita să calce pe urmele CS-ului sau „Micului Ajax”. Ar fi şi o binemeritată încununare a veteranului Pătru, după o activitate atât de îndelungată. Iar pentru talentatul Cherchez, o rampă de lansare spre Occident. În concluzie, putem spune că echipa lui Croitoru trebuie să rămână pe valul de care aminteam, să-şi... croiască cu abilitate drumul printre zăgazuri, şi nu vor fi puţine, pentru a ajunge în faţa... barajului final. Turnul Chindiei este „farul” care a mai luminat şi în alte rânduri un port de primă divizie.