❚ „Am ajuns să ne milogim peste tot”, a semnalat directorul Centrului de Transfuzie Sanguină Dâmboviţa, dr. Iulia Stanciu

VIOLETA STANCIU

Interviu cu dr. Iulia Stanciu, directorul Centrului de Transfuzie Sanguină Dâmboviţa

Rep.: Ce ne puteţi spune despre investiţiile care s-au făcut în ultimul timp la Centrul de Transfuzie Sanguină Dâmboviţa?

- Noi, în primul rând, nu avem niciodată bani de investiţii pentru că aparţinem de Minister şi de Institut şi totul se petrece centralizat. Nici bani din venituri proprii nu avem pentru că nu avem cum să facem analize contracost, nu avem cum să-i folosim. Numai cu mari intervenţii, să ne aprobe nouă să folosim bani din venituri.

Rep.: Şi atunci, cum vă descurcaţi când aveţi nevoie de câte ceva la Centrul de Transfuzie?

- Să ştiţi că am primit sponsorizări anul trecut. Le-am mulţumit, suntem recunoscători unei companii care ne-a sponsorizat la momentul la care eram gata să nu mai putem să folosim centrifuga. Fiind foarte veche(n.n. centrifuga), nacelele s-au spart şi nu puteam să înlocuim una singură, pentru că trebuiau înlocuite toate şase. Şi atunci neau sponsorizat. Am făcut un eveniment atunci, ei au donat sânge şi ne-au sponsorizat şi cu două scaune de recoltare, de colectă mobilă, dar şi cu acele nacele preţioase. Ajutorul a venit la momentul potrivit.

Rep.: Cât de important este acest echipament pentru Centrului de Transfuzie Sanguină?

- Este vorba de centrifuga noastră cu care separăm sângele. Sângele este o materie primă pe care noi o procesăm, iar acele locaşuri sunt ca nişte găletuşe unde punem sângele în centrifugă şi dacă se crapă una trebuie înlocuite toate. Ele erau vechi. În fine, ne-am descurcat. Încă un ajutor am primit din partea unei firme de la Lazuri. Am avut nevoie de încă un congelator, să ţinem seroteca pentru că ea trebuie ţinută trei ani după ce donează omul. Se numeşte trasabilitate. Dacă omul a făcut hepatită şi incriminează donarea, noi putem să ajungem până la cel care a donat. Dacă eu am greşit pot să scot de acolo numărul corespunzător şi să retestez să văd dacă a fost vreo greşeală. Deci acestea se ţin trei ani şi nu mai aveam unde să le ţin. În fine, a mai fost nevoie de un calculator nou, de încă un frigider şi de alte cumpărături. Dacă aş fi solicitat Bucureştiului, din ce în ce mai greu primim ajutor. Îmi pare rău că trebuie să spun, dar am ajuns să ne milogim peste tot.

Rep.: Spaţiul în care vă desfăşuraţi activitatea este suficient?

- Nici spaţiul nu ne ajută, pentru că nu mai poţi să pui aici nici un ac. De fiecare dată când s-a eliberat spaţiul de sub noi, pentru că aici s-au făcut o grămadă de modificări, s-au făcut comasări. Era toxicologia, laborator. Deci e un mic spaţiu, sub noi, care ne-ar prinde bine, dar să vedem în ce mandat şi care cum se mai mută pe aici.