GEORGE COANDĂ

S-ar putea să nu mă credeţi, dar, pe surse, am aflat că celebrarea Centenarului Marii Uniri se... reportează pentru 2020. Dacă e s-o spun, istoriceşte, p-aia dreaptă, Centenarul l-am putea celebra cu toată îndreptăţirea ŞI atunci. Şi ar fi o lovitură bine ţintită împotriva Budapestei extremiste, iredentistă şi contestatoare a Hotărârii românilor transilvăneni din 1 Decembrie de la Alba Iulia. Dar eu, unul, mai ştiu bine ceva, şi nu numai eu, ci majoritatea românilor rămaşi în această ţară ajunsă în... insolvenţă. Ştiu / ştim că nici pe la Palatul Cotroceni şi nici pe la Palatele Parlamentului şi Victoria, nu prea simte cineva un ghes patriotic pentru organizarea corespunzătoare a Centenarului. Ura care răvăşeşte „clasa politică” şi, prin contaminare, societatea românească, nu a dus / nu duce decât la sălbatice lupte absurde de orgolii, de interese de o îngrozitoare meschinărie, mai ales de satisfacere a unor apetituri afacerist-mafiote personale sau de grup politic şi de a-şi pune propria piele la adăpost de rigorile Justiţiei. Ce centenar, ce respect şi responsabilitate pentru patrie? Aici suntem. Calculele vizează Preşedinţia - cine va fi locatar la Cotroceni în 2020 - şi guvernarea. Adică, în 2020 ştim pe cine contăm. Şi chiar dacă vom şti, nu putem bănui cum se va comporta peste 2 ani „clasa politică”. Pentru că, dacă nici atunci ţara nu va fi pe pace, mi-e teamă că iar vom rata Centenarul. ( Adică le-a trântit uşa în nas lui Teodorovici şi Toader. Şi a stat pitit în cabinet, furios şi ranchiunos. Vai, vai, herr preşedinte! ăsta e comportament de împărat înfrânt şi răzbunător. Şi căruia nu-i mai ies - dar nu ştiu dacă i-ar fi ieşit până acum - pasenţele, rămânându-i doar sfidarea infatuată. Nu are vocaţia dialogului amiabil. Civilizat. Şi exemplul cel mai elocvent ni l-a oferit, naţiunea fiind uimită, zilele trecute, cu ocazia şedinţei CSAT. S-a comportat ca un autist şi, hodoronc-tronc, a suspendat şedinţa. Fără să dea bună ziua, a plecat, lăsându-i pe participanţi cu ochii-n soare, fără nicio explicaţie. Astea îmi par mai degrabă nazuri de copil mofturos. Sau, dacă vreţi, mofturi prezidenţiale.