GEORGE COANDĂ

Era de aşteptat ca în marele (odinioară) Partid Naţional Liberal să înceapă degringolada şi, ca urmare, lupta crâncenă pentru putere. De la măreţie la ridicol nu este decât un pas, vorba lui Napoleon. Pe care PNL l-a făcut deja de când, într-o noapte, a virat-o aiuritor de la mişcarea liberală la... popularii europeni, în dispreţul votului de la europarlamentare. Şi de atunci încoace a fost şi este într-o continuă alunecare de neoprit pe toboganul politic. Acum se pregăteşte de un congres de dare de seamă şi alegeri sub ochiul atent al lui herr Klaus Werner Iohannis care încă mai trage targa pe uscat a „guvernului meu”, acela păstorit de păgubosul Cioloş, care s-a folosit de susţinerea PNL până când l-a dat de râpă. Este de înţeles că disperarea multor liberali a ajuns la cote maxime. Şi cum orice congres politic, nu numai la PNL, presupune o bătălie pe viaţă şi pe moarte de orgolii şi de interese de clan, fireşte că şi la partidul brătienilor (generic vorbind, căci, în realitate nu mai e) s-a declanşat păruiala pentru ocuparea funcţiei supreme în partid. preşedinţia partidului, doar că din câte am băgat şi noi de seamă, proiectele de program managerial sunt de o sublimă lipsă de sensuri capabile să ne releve cam ce oferă ca viziune constructivă, competitorii la fotoliul de „big boss”. Şi ca să nu fim taxaţi de rea credinţă, mai ales de liberalii dâmboviţeni, precizăm că ne facem, cu bunăcredinţă, porta vocea opiniei publice. Aşadar, surpriza de-a-ndoaselea vine chiar de la onorabilul Ludovic Orban, care, deşi are sprijinul masiv pentru înalta funcţie de la multe dintre organizaţiile locale, este faultat la greu de pedeliştii băsişti deversaţi cu chichirez în PNL. Şi care, în frunte cu o altă blondă a lui Băsescu, madam Turcan, îşi fac cu succes mendrele în PNL de-ai zice că-i tot PDL. Multă lume cu aspiraţii liberale oneste are pe chestia asta un mare of şi nu se mai lasă păcălită de această jenantă struţocămilă. Cu atât mai mult multora le este peste putinţă să înţeleagă cum un liberal de viţă veche ca Ludovic Orban, adică dintre cei care au reînviat PNL după revoluţia din ’89, crede că poate ajunge la conducerea istoricei formaţiuni politice cu sprijinul viclean al unor băsişti notorii care au otrăvit scena politică românească şi au distrus ţara. Există totuşi o întrebare esenţială, dacă herr Iohannis chiar îl vrea pe fotoliul pe care şezu chiar înălţimea sa pe simpaticul, de altfel, Ludovic Orban. Pare-se, totuşi, că-l doreşte acolo mai degrabă pe naivul domn Buşoi, sfidând orice campanie de susţinere din teritoriu. Şi asta pentru că iohannistul Buşoi nu aspiră la funcţia prezidenţială pe viitor. Ştie „generalul Klaus” ce ştie. Oricum, o bulibăşeală mare ca asta în PNL nu poate să aducă nimic bun. Nici în istoricul partid şi nici în ţară.