GEORGE COANDĂ

N-ai cum să treci în zbor peste BREXIT. Votul britanicilor, al Marii Britanii profunde, a răvăşit Uniunea Europeană şi NATO. Căci nu-i de colo să pierzi din front forţa militară a Regatului Unit, când Kremlinul şi-a direcţionat bateriile de rachete „Iskander” spre Europa/NATO, operaţionalizându- le în Crimeea şi în enclava Kaliningrad. Iar Vladimir Putin rânjeşte fericit în barbă.

A nu se uita că magnaţii ruşi din U.K. deţin un procentaj uriaş din finanţele fostei metropole mondiale. N-ai cum să treci în zbor ştiind că Scoţia şi Irlanda de Nord vor declanşa o nenorocită mişcare de domino, prin evadarea lor dintre fruntariile Regatului Unit, în acest fel dând o lovitură mortală Casei de Windsor. Astfel că Elisabeta a II-a, o nonagenară cu cea mai îndelungată domnie la activ, s-ar putea să fie ultimul cap încoronat al Marii Britanii. Aşa cum, de altminteri, a fost să fie, printr-un joc al sorţii, ultimul cap încoronat al planetarului imperiu colonial britanic. My God, ce destin! Să atragem atenţia că evadarea Scoţiei de sub Coroana de Windsor, dorindu-şi cu fervoare independenţa, şi a Irlandei de Nord, năzuind, firesc, reunirea cu patria-mamă Irlanda, va fi impulsul (precedentul) mişcării de domino, exemplu molipsitor pentru ruperea Cataloniei de Spania, a regiunii transpadane de Italia, a Corsicii şi Bretaniei de Franţa.

Kosovo şi-ar întări independenţa şi s-ar alipi la Albania Mare. Iar Ungaria va cere, cu tupeul care o caracterizează, anularea Tratatului de la Trianon şi, pe cale de consecinţă, va revendica, in integrum, Transilvania. Şi fărâmiţarea Europei nu se va opri aici. Va fi o reîntoarcere la Evul Mediu. Şi ce va mai fi să fie după BREXIT? În mod sigur şi alte state vor dori să arate dosul UE, să-şi redobândească independenţa deplină. Deja „ţara de sub mare”, a saboţilor şi lalelelor, a vestit de ceva vreme NEXIT, că asta vrea, că s-a săturat până-n gât de ordinele de la Bruxelles, Franţa, la rându-i, face semne că a obosit în UE (FREXIT), pe când Ungaria iredentistă o dă cotită spre Moscova, ca şi Sofia. BREXIT, iată, a smuls capacul de la Cutia Pandorei. Pentru UE vin vremuri grele. Cu nori întunecaţi deasupra Bruxelles-ului şi Strasbourg-ului. Goana, după căderea Zidului Berlinului, de a extinde, la grămadă, UE, ca şi NATO, crezându-se că va fi băgată în spaimele morţii Moscova şi că va fi croit un imperiu european de la Atlantic la Urali, s-a dovedit, odată cu momentul BREXIT, o eroare fatală. Mai ales că statul ce s-a vrut – şi încă se vrea – hegemonul acestui imperiu sui-generis, Germania, joacă, conform vechii devize prusace „Deutschland, über alles!” în propriul profit, cazaciocul cu Kremlinul. A mai jucat şi s-a ars. E drept, frau Merkel nu este Hitler. Se vrea un Bismark în fustă. Până una-alta, piaţa economică a UE şi piaţa EURO au intrat în trepidaţie. Asta e, Fuck you, European Union! Poate că tristul prinţ Hamlet mai bântuie şi acum în castelul de la Helsinior perorând cu craniul Europei în mână: „To be or not to be, that is the question!” („A fi sau a nu fi, aceasta e întrebarea!”). Aşadar, n-ai cum să treci în zbor peste BREXIT! Peste acest „Vote to leave”. O părăsire, da, ca un divorţ regretabil dinainte anunţat sub fâlfâirea măreaţă a bătrânului Union Jack.