GEORGE COANDĂ

Încă o dată, Curtea Constituţională i-a aplicat preşedintelui Klaus Werner Iohannis o lovitură în plin. Şi anume fără drept de apel, l-a acuzat de încălcarea, cu premeditare a Constituţiei. Or, preşedintele se face a nu înţelege. Recidivează cu încăpăţânare tipic nemţească. De ce a făcut-o? Această întrebare deja îi obsedează pe români şi, cu toate că l-au votat masiv în noiembrie anul trecut, acum îşi dau seama că s-au grăbit. Şi doar se ştie din moşi-strămoşi că graba strică treaba. Eu cred că domnul preşedinte Klaus şi-a făcut o socoteală simplă şi cinică. Adică a prins al doilea mandat la Cotroceni, după care va trage pe dreapta fericit în Sibiul natal cu convingerea că, într-un fel ori altul, va rămâne în istoria românilor. Ca atare, după el potopul. Preţ de un cincinal nu prea a dat în brânci la Cotroceni, spetindu-se între prosperitatea şi măreţia naţiunii române, şi atunci, ca şi în acest al doilea cincinal prezidenţial, i-a plăcut funcţia supremă în stat de la înălţimea căruia a ţinut/ţine morţis să ne arată că este doar… preşedintele PNL şi că nu renunţă la ideea aia fixă numită „guvernul meu”. Şi acum vine de pică a doua întrebare: de ce nu renunţă la ideea asta obsedantă care a şi stârnit speculaţii şi scenarite. Nu vreau să le iau acum pe rând, dar spun că ele există şi nu sunt nicidecum în favoarea preşedintelui. Dacă vrea să rămână în istorie pe pozitiv, nu are de făcut decât un lucru obligatoriu: să respecte naţiunea română şi Constituţia. Pentru că dacă nu o va face, nu este exclus ca, din partea Curţii Constituţionale, să primească lovitură după lovitură, ceea ce va duce, pe cale de consecinţă, şi la prăbuşirea catastrofală a PNL. Şi ar fi regretabil pentru un partid istoric care a fost unul din făuritorii României Mari.