COSTIN MIHAI

„Cereţi-i scuze lui Bute şi daţi-ne banii înapoi” sau „Dosarul care nu a vrut să moară”, sunt doar două din titlurile care mi-au atras atenţia în Gazeta Sporturilor de ieri. La patru ani de la demararea investigaţiei jurnalistice despre „Gala Bute”, cotidianul i-a afişat ieri pe copertă pe Lucian Bute şi pe Elena Udrea, numai un zâmbet. Erau anii de glorie ai PDL şi ai dictaturii Băsescu, ani de prigoană pentru jurnaliştii de investigaţie, chiar şi pentru mine.

Zâmbetul şmecheresc al celei din dreapta, fost ministru, a fost şters de procurorii DNA, care l-au reţinut luni seară pe Rudel Obreja pentru spălare de bani, evaziune fiscală şi complicitate la abuz în serviciu. Printre cei audiaţi l-am remarcat şi pe Ştefan Lungu, fostul consilier al Elenei Udrea în Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului. Ce vesel poza doamna Udrea pe când era al doilea om în stat, vorba unui hâtru, şi ce speriată apare acum la TV! Nici eu nu aş fi crezut că ditamai favorita fostului preşedinte de ţară va ajunge să tremure pe tocuri, după o dezvăluire de presă.

Abia acum am ajuns la esenţa problemei, reacţia organelor abilitate la sesizările jurnaliştilor. Ceva se întâmplă, s-au schimbat multe în ultima perioadă la nivelul justiţiei, care a intrat puternic şi pe teritoriul sportiv. Am simţit asta personal. Dacă până mai ieri anchetele noastre erau ignorate de cei vizaţi, care se credeau de neatins, am sesizat că acum orice articol are reacţii puternice, inclusiv din partea organelor responsabile ale statului. Asta implică şi o responsabilitate în plus, pe care aş dori să o explic.

Marile anchetele declanşate de Gazeta Sporturilor s-au finalizat cu arestări de calibru tocmai pentru că jurnaliştii au acţionat responsabil. Chiar dacă nu le-a fost uşor, colegii noştri au găsit nu doar curajul să abordeze asemenea subiecte, dar şi dovezi aşa de solide, încât i-au convins până şi pe procurorii anticorupţie. Presiunea a fost uriaşă şi pentru ei, în special pe redactorul şef Cătălin Tolontan, numai că şi-au făcut tare bine meseria, de vreme ce munca lor a stat în picioare şi a doborât bariere care păreau de netrecut.

Nu trebuie să ne-o luăm în cap că noi, ziariştii, suntem miezul, şi nici să pozăm în justiţiari. Logica e să ne respectăm meseria şi cititorii, să ne respectăm pe noi şi să lăsăm justiţia să dea verdicte. Poate acum au înţeles cu toţii că până şi în România, ţara tuturor posibilităţilor (era să spun a hoţiilor!), nimeni nu e mai presus de lege.