GEORGE COANDĂ

În editorialul de ieri am ridicat câteva chestiuni esenţiale la care, firesc, şi fără să mai lase să treacă timpul, Familia regală şi Custodele Coroanei au de dat nişte răspunsuri pe care naţiunea le aşteaptă. Din nou le luăm pe rând. 1. După cum spun unii istorici, cercetători şi jurnalişti, demonstrând cu documente (dacă n-or fi niscaiva falsuri făcute), căsătoria Marelui Voievod de Alba Iulia Mihai cu o prinţesă de Marea Britanie ar fi avut loc la primăria oraşului Azuga în septembrie 1939. Din această căsătorie secretă, a rezultat un fiu. Care fiu a venit pe lume la… doi ani. Marele Voievod de Alba Iulia, încă elev pe atunci, consumându-şi amorul cu prinţesa britanică în 1937. Urmează apoi un senzaţional şi tragic roman de aventuri (cu spini), prinţesa fiind ucisă cu bestialitate în beciurile Gestapoului nazist, suspectată de Hitler că ar fi fost înregimentată serviciilor secrete ale Regatului Unit, o Mata Hari deci. Iar fiul, rodul amorului dintre Mihai şi prinţesă, ar fi fost înfiat de o familie germană de buni creştini. Înfiatul, brusc, după 1990, a început să se agite amarnic, cerând să fie recunoscut ca fiu legitim de către Regele Mihai, cu efectul de rigoare, succesiunea la Tron şi partea sa din avere. Regele, în viaţă fiind, a tăcut. 2. Familia regală, Custodele Coroanei este cazul să arate lumii – dacă există – certificatul de căsătorie al Regelui Mihai cu principesa Ana de Burbon Parma. Dacă nu există, principesa nu a fost regină şi nici cele cinci fiice ale regelui nu au dreptul la titlul de principese. Şi pe cale de consecinţă, nici Nicolae, nepotul de la fiica Sofia, nu are ce reclama de la Custodele Coroanei, nici titlu, nici avere, nici a fi înscris în linia de succesiune la Tron. 3. Acum vine chestiunea fundamentală, şi care priveşte destinul în viitor, al Familiei regale, inclusiv al Custodelui Coroanei. Actul abdicării din 30 decembrie 1947 – e drept, semnat de Regele Mihai, la ordinul lui Stalin şi cu tunurile Diviziei „Tudor Vladimirescu” îndreptate spre Palatul Elisabeta, Londra şi Washingtonul neavând atunci de obiectat, fiind pe mână cu Kremlinul bolşevic -, cu toate efectele care decurg din el, nu este anulat. Iar anularea ar trebui s-o facă Parlamentul României, care n-are nicio pornire s-o facă. Ştiţi de ce? Automat, fără niciun fel de referendum DA/NU Monarhie, România ar redeveni, ca formă de stat, monarhie. Or, actuala „clasă politică”, şi mai ales partidele parlamentare, şi-ar pierde unele privilegii. Cu atât mai bizară ni se pare manevra tandemului Dragnea – Tăriceanu de a fi legiferat statutul Casei Regale înainte de a fi anulat actul abdicării. Ne scapă dedesubtul jocului. Aşadar, reiterăm, Familia regală şi Custodele Coroanei au obligaţia să iasă din „silenzio stampa” şi să clarifice cu sinceritate chestiunile amintite. Cât despre noul pretendent la Tron, ciudatul personaj – ni se pare un derbedeu – de 36 de ani, numitul Jean-Francois de Grece (pare-mi-se un franco-italian) care, fără să-i crape obrazul de ruşine, îşi face un titlu de mândrie din naşterea sa dintr-un incest, pretinzând… coroana României, ar trebui să fie tratat de buba la cap şi nu popularizat, cu pervers deliciu, de televiziuni. Este o abjectă făcătură, nu ne îndoim, produsă de forţe oculte (şi din ţară, şi externe), interesate să compromită Familia regală şi dorinţa sa de reinstaurare a monarhiei. Şi, în acest caz, Custodele Coroanei este obligat să aibă o reacţie. Muţenia – care ar putea părea că ascunde unele mistere – îi va face numai rău pe… propria răspundere. Fie şi regală.