GEORGE COANDĂ

Căci vestea asta a dat-o un celebru cotidian, bine informat şi respectat – „Le Monde”. Oui, bine sûr! Fără îndoială că a dat-o fără satisfacţie. Dar în faţa evidenţei, n-ai cum să te faci că nu vezi. Deci, anul acesta, România agricolă şi-a adjudecat primul loc la producţia de grâu şi porumb, depăşind viguros Franţa, mândră de a fi fost până acum cea mai mare producătoare de cereale de pe „bătrânul continent”. Şi când te gândeşti că, între cele două Războaie Mondiale ale secolului trecut, din grâul exportat de România în Franţa nu doar că se cocea pâine în cuptoarele Hexagonului, ci la Paris se producea şi cea mai fină pudră pentru doamnele şi domnişoarele Europei. Românii ar avea tot dreptul, nu-i aşa, să se fudulească, păi, dom’le, iată, iar suntem ce-am fost, dăm de-ale gurii, ehei!, Europei. Am spus că ar avea, dar hai să nu ne minţim… patriotic. De bună seamă că România a dat un bobârnac şi un brânci Hexagonului, dar cu ce preţ? Vedeţi, recoltele astea fantastice au fost obţinute pe latifundiile unor mari proprietari străini – pe pământul atât de darnic al românilor – arabi, ăştia au pus laba pe Insula Mare a Brăilei), italieni, danezi, care, băgând pe ogoare tehnică agricolă de vârf, scot profit uriaş. Şi care profit, într-o vârtoasă proporţie, este externalizat, românii rămânând cu buzele umflate. Dar românii nu mai ştiu a face agricultură? Ba bine că nu, căci ăia fugiţi pe aiurea, unii dintre ei, fac cu succes agricultură pe la alţii, dar ţara mamă nu-i încurajează să vină acasă. Iar pe cei de acasă, tot guvernanţii nu-i stimulează prin legi patriotice să-şi creeze ei latifundii sau asocieri cooperatiste prospere, cum – şi este de felicitat – a încercat dom’ ministru Daea. Se poate. Dar ce te faci cu înaltele trădări ale guvernanţilor? Aşa că pământul rodnic al ţării deja a încăput pe mâna hrăpăreaţă a altora.