După anii de tăcere de la Nazaret, Domnul Hristos Se pregăteşte pentru a începe lucrarea de propovăduire a cuvântului divin, de descoperire a tainei Persoanei Sale şi de sfinţire a omului, pe care venise să-l mântuiască. Între perioada vieţii tainice şi aceea a activităţii publice se situează evenimentul unic al Botezului, ce are o importanţă deosebită în existenţa pământească a Mântuitorului.

Botezul reprezintă un moment esenţial în iconomia mântuirii şi în viaţa Dumnezeului întrupat. S-ar putea spune că el constituie piatra de hotar care separă etapa Vechiului Testament, ce se încheie, de aceea a harului, care se va deschide atunci când Iisus vă coborî în apele Iordanului. De aceea, o dată cu Botezul Domnului va lua sfârşit şi activitatea Sfântului Ioan, care, curând după aceasta, va fi întemniţat. Vocea ultimului profet al Vechiului Testament va amuţi din clipa în care etapa Legii va fi încheiată, fiind înlocuită de aceea a harului.

Sfinţii Apostoli, Sfinţii Părinţi şi scriitori bisericeşti subliniază, în scrierile lor, că botezul Domnului în apa Iordanului, pe lângă faptul că a făcut cunoscut tuturor pe Domnul nostru Iisus Hristos ca Fiu adevărat al lui Dumnezeu-Tatăl şi odată cu El şi pe celelalte persoane ale Sfintei Treimi, mai are şi o referire deosebită faţă de întreaga creaţie. Ca atare, botezul lui Hristos este o revelare a tainei Sfintei Treimi, dar după învăţătura Bisericii, el este şi o restabilire şi o reînnoire a firii înconjurătoare omului. Acesta este rostul pentru care Hristos se botează în mijlocul firii, în apele Iordanului.

Botezul lui Iisus este momentul arătării, al certificării mesianităţii şi, mai mult al filiaţiei Sale dumnezeieşti. Teofania Sfintei Treimi şi proclamarea de către Tatăl a Fiului, în care se împlineşte voia Sa, este momentul în care nu din partea oamenilor vine recunoaşterea, ci din partea lui Dumnezeu Însuşi.

Botezul lui Iisus  este şi un moment în care Iisus se smereşte pe sine: primind a fi botezat şi încă de cineva mai mic decât El. Sensul botezul este dat de mărturisirea lui Iisus: „pentru a împlini toată dreptatea” (Matei 3, 15).  Evanghelistul Matei punctează prin aceasta asumarea Vechiului Testament de către Iisus, în expresia sa sănătoasă, anume aceea care îl are permanent pe Dumnezeu drept îndrumător şi nu aceea care l-a înlocuit pe Dumnezeu cu tradiţia sau cu erminia ipocrită a Legii.

Erminia bisericească a Botezului Domnului este dată de Sărbătoare Botezului care este unul dintre cele mai importante praznice împărăteşti, după Învierea şi Naşterea Domnului. Elementul important care intervine în erminia bisericească şi care nu apare în Evanghelie este acela al sfinţirii apelor prin botezarea Fiului lui Dumnezeu. Un alt element demn de subliniat, legat de Botez, este proclamarea de către Dumnezeu a lui Iisus Hristos ca Fiu supus, ascultător, care împlineşte voia lui Dumnezeu.

După ce a fost botezat tot poporul, a fost botezat şi Iisus, spune Sfântul Luca. Deci tot poporul a fost botezat înainte de Iisus; aşadar, Botezul lui Ioan încheie această perioadă de pregătire pentru venirea lui Hristos. Botezul lui Iisus nu este indicat decât printr-un cuvânt, în timp ce în Evanghelia după Matei există un dialog între Iisus şi Ioan despre împlinirea dreptăţii lui Dumnezeu. Pentru Biserica primară a existat o serioasă problemă în legătură cu Botezul lui Iisus: dacă Iisus este fără păcat, a avut într-adevăr nevoie de Botez? Iisus Se supune Botezului pentru a arăta că vrea să ducă la împlinire planul lui Dumnezeu de mântuire a omului şi de restaurare a întregii creaţii ca Noul Adam. Să împlinească toată dreptatea, adică planul lui Dumnezeu, solidaritatea Sa ca om cu lumea păcătoasă până la jertfă. Este o alegere care face parte din taina kenozei, sau a smeririi de bunăvoie a lui Dumnezeu.

Sfântul Luca interpretează Botezul lui Iisus ca pe o teofanie, o revelaţie a lui Dumnezeu în Fiul Său întrupat prin Duhul Sfânt. Această teofanie cuprinde trei elemente: cerul care se deschide permiţând astfel comunicarea dintre cer şi pământ, coborârea Duhului Sfânt şi vocea cerească.

  Pr. Andreescu Ion Doru – Parohia Malu cu Flori

Protoieria Târgovişte Nord