Ştefan Khalil

Astăzi vom face o oprire la ctitoria ce se află în apropiere de Poarta Bucureştilor, şi anume Biserica Sf. Nifon sau cum mai este aceasta cunoscută în zilele noastre, Biserica Sârbilor. Aceasta este situată în cartierul Matei Voievod, care mai este cunoscut ca fiind şi Cartierul Sârbilor, ce este locuit de o comunitate majoritar bulgară.

Sunt multe legende care înconjoară trecutul acestui lăcaş de cult, dar pisania bisericii spune că vechimea acestei ctitorii de rugăciune, cu multe secole înainte, a început cu un sfânt lăcaş de cult în zilele lui Radu Voievod, lăcaş ce a fost zidit şi de Sfântul Nifon, de Radu Voievod surghiunit: ,,ear în vremi prăpăditu; din temelie ziditu şi hramul Sfântului Nifon pomenitu, de hristiani orăşani Târgoveşti şi alăturaşi străini ajutători şi cu toate odoarele împăodobitu, ear dintru începutu au fost şi stăruitori dumnelor d. Sandu Dudea, d. Gheorghe Zet Lazăr, d. lon Berindei, Tudorache Brat, Tănase Racoviceanu, Avram Zugrav, Nită Pârvu, d. Niculae Fusea, Petre Bădulescu în domnea luminatului nostru Barbu Ştirbei voievod, fiind mitropolit d. Nifon leat 1854 decembrie 9″, acest text regăsindu-se în pisania bisericii pe care o vedem astăzi. 

O altă pisanie ce datează din anul 1854 aminteşte de faptul că biserica a fost clădită de Nifon, fostul patriarh al Constantinopolului, fiind ,,din temelie rezidă” de locuitorii oraşului între anii 1852 -  1854. Pentru că vremurile grele s-au năpustit asupra monumentului, acesta a avut nevoie de mai multe intervenţii. Astfel, între anii 1898 – 1903 bisericii i-au fost făcute reparaţii, în anul 1903 aceasta fiind şi zugrăvită.

În anul secolul al XVIII-lea, așezământul este menţionat de Mihai Cantacuzino  sub numele de „biserica mahalaua sârbească”, aceasta fiind şi atestată la începutul aceluiaşi secol. Biserica Sfântul Nifon figurează şi în catagrafia oraşului din anul 1810. După ce biserica a fost zugrăvită în anul 1903, aceasta va fi sfinţită ceva mai târziu. Arhitectura ctitoriei este una remarcabilă, cu un caracter aparte. Vedem şi astăzi că se păstrează două copii ce datează de undeva de la începutul secolului al XX-lea al icoanei hramului, ce descria pasaje din opera lui Gavril Protul, privind viaţa Sfântului Nifon şi o icoană de mari dimensiuni (133 x 80 cm) a sfântului Nifon, care provine din a doua jumătate a secolului  al XVIII-lea, dinainte  ca biserica să fie rectitorită.

Icoana este diferită de celelalte pentru că în colţurile de sus ale acesteia sunt pictate două scene din viaţa Sfântului Ierarh Nifon. În fiecare an, creştinii din comunitatea sârbilor vin de Paştele Cailor, ce se sărbătoreşte în fiecare an în prima sâmbătă din postul Paştelui, de Sfântul Toader. Aici, la Biserica Sfântul Nifon, se strâng reprezentanți din comunitatea bulgară, iar gospodinele prepară koncete: figurine dintr-un aluat special ce reprezintă calul. Koncetele sunt duse dimineaţa la biserică, unde sunt sfinţite. După ce se termină slujba, imediat ce se iese din biserică, preotul sfinţeşte grădinarul şi calul, iar femeile din comunitatea bulgărească împart koncete.