ŞTEFAN KHALIL

Periplul nostru gazetăresc şi spiritual prin istoria lăcaşurilor de cult reprezentative din judeţul Dâmboviţa ne-a condus, astăzi, spre a contempla un alt important monument: Biserica din Mesteacăn, aflată în comuna Văleni, judeţul Dâmboviţa. Are hramul ,,Adormirea Maicii Domnului”, iar pe o pisanie mai veche se regăseşte faptul că monumentul datează din anul 1751, exact la jumătatea secolului al XVIII-lea, în timpul domniei lui Grigore II Ghica. Cu un aspect totuşi destul de modest, aceasta reuşeşte încă să bucure inimile oamenilor care îi trec pragul. Aşezământul păstrează în continuare forma arhaică a celor mai vechi biserici din România, iar asta o face un monument cu atât mai important pentru judeţul Dâmboviţa şi regiunea Muntenia. Portalul ce este foarte interesant sculptat, barul în relief, pisania şi crucea de piatră din faţa intrării nu fac decât să întărească valoarea artistică a acestei biserici de cimitir. Un eveniment marcant din istoria acestei biserici este redată de pisania cioplită în peretele de apus, în dreapta intrării. Textul este în limba română cu litere chirilice. ,, Cu vrearia Tatălui, şi cu ajutoru Fiului ridicatusau această sfăntă cruce întru cinstia şi slava Uspenie Bogorodiţe 3 în zile lui Nicolae voivod şi sau ostenit robul lui Dumnezău Ion Mestecăneanu, Toader, Stana, Ion, Ioana, Dobrici, Drăgoi, Zoiţa, Stan, Stanca, Şărbu, Stoiana, Mihalcea, Voica, Mihalcea”, iar pe latura stângă textul continuă cu: „Eromonah Ştefan, Maria Preda, Pătru, Radu, Rada, leat 7231, Radu Dobrotă, Ene, Cărstiana, Păuna”. Pe latura dreaptă apar semnăturile celor doi meşteri pietrari: „Ion Bică” şi „..ca Balea”. Prin urmare, din cunoştinţele localnicilor despre istoria bisericii ce au fost transmise prin diaconul Ion, în felul acesta au fost completate datele din pisanie, dar şi de pe crucea bisericii. Totuşi, data anului în care a fost ridicată biserica este cea din pisania existentă. Mai aflăm faptul că Ion Mesteacăneanu, cel întâi semnat pe crucea de piatră, avea rolul de vătaf, probabil al plaiului Dâmboviţa şi era ctitorul bisericii, în urma unei pisanii găsite la 1840, în care se putea vedea clar numele celui care a ridicat biserica. În pisania respectivă era şi numele lui Cernat. În anul 1840, în urma unei catagrafii trimise către mitropolie, sunt prezentate câteva asepecte. ,,biserică de lemn fără progadie, făcută la leat 7252 de vătaful Ion ... şi Cernat, strămoş[ii] enoria şilor. Hramul Adormirea Maicii Domnului. Enoriaşi de frunte 5, de mijloc 8, coadă 14, ertaţi 2, văduve 9; peste tot 38”. Biserica şi-a pierdut funcţia parohială, fiind preluată de o altă biserică din zid, ce a fost ridicată mai la vale, între anii 1868 – 1871. În urmă cu câteva decenii, biserica a trecut printr-o renovare în urma căreia un pronaos mai îngust decât nava a fost demolat şi înlocuit cu pridvorul actual. Pronaosul este posibil să aibă o vechime în spate, dar după cum arată pereţii naosului, nu a fost ridicată odată cu aceasta.