ŞTEFAN KHALIL

Continuăm seria exclusivă „Jurnal de Dâmboviţa”, dedicată lăcaşurilor de cult, cu o poveste aparte a Bisericii Albe, numită şi Biserica Judeţului, din vechea Cetate de Scaun - Târgovişte. Istoria ctitoriei poziţionate aproape de centrul oraşului, pe Calea Domnească, în apropiere de Poarta Bucureştilor, începe la sfârşitul secolului al XVI-lea şi începutul sec al XVII-lea, reuşind să ne încânte şi în ziua de astăzi. Un prim detaliu este că lăcaşul de cult poartă numele de „Biserica Albă”, pentru că în trecut trebuia să se deosebească de Biserica Roşie, care era construită chiar lângă ea, fiind zidită de vornicul Coandă în anul 1545. Biserica Albă a fost construită pe fosta Uliţă Mare, în partea de sud a oraşului, iar în anul 1777, aceasta a fost refăcută complet de Radu Judeţul şi Vasile Logofătul, când pe tronul Ţării Româneşti se află Alexandru Ipsilanti. La începutul secolului al XIX-lea, lăcaşul de cult se afla într-o stare foarte bună, acesta fiind foarte bine întreţinut de-a lungul anilor. Spre finalul aceluiaşi secol, mai exact în anul 1871, biserica a ajuns într-o stare deplorabilă, fiind considerată o ruină. Salvarea a venit din partea lui Anghel Duhovincul şi Hagi Constantin, care au adăugat şi o construcţie anexată şi turlele, pe care le vedem şi în ziua de astăzi. Biserica Albă nu este deloc o construcţie mare, măsurând 20 de metri în lungime şi 7 metri lăţime. În parte de est se află absida altarului, semicirculară în interior şi poligonală la exterior. Cu ceva timp în urmă, pronaosul Bisericii Albe avea în partea superioară o turlă din zidărie, dar acum este acoperită de o calotă sprijinită pe două arce semicilindrice. Exteriorul ctitoriei este împărţit în două registre, cu un brâu simplu, ce este supraînălţat în dreptul pridvorului. Registrul inferior nu are nicio decoraţiune pe el, fiind neted, iar cel de-al doilea registru are mai multe medalioane aliniate unul lângă celălalt, cu panouri pictate deasupra, ce provin din renovările ulterioare ale bisericii. Biserica a tot suferit transformări până în secolul al XX-lea. De exemplu, partea superioară a faţadei a fost construită recent. De altfel, au fost făcute şi renovări în absida exterioară a altarului, unde partea sa inferioară este poligonală în plan, iar partea de sus a brâului este semicirculară. De la construcţia ei şi până în prezent, Biserica Albă a păstrat doar partea inferioară, cea superioară fiind modificată de-a lungul timpului.Din păcate, arheologii nu au reuşit să scoată la iveală foarte multe informaţii despre istoria Bisericii Albe, aşa cum s-a întâmplat cu alte ctitorii din judeţul Dâmboviţa. Aşadar, o parte a trecutului lăcaşului de cult de pe Calea Domnească reprezintă încă un mister pentru cercetătorii arheologi şi bineînţeles, pentru iubitorii acestei biserici.