ŞTEFAN KHALIL

Astăzi continuăm seria noastră dedicată istoriei bisericilor şi mănăstirilor din judeţul Dâmboviţa cu un popas la sfântul lăcaş de cult din Valea Voievozilor, comuna Răzvad: biserica „Adormirea Maicii Domnului”. Aceasta era recunoscută înainte sub numele de Mahalaua, deoarece este situată în imediata vecinătate a oraşului. Ctitoria este aşezată la malul stâng al râului Ialomiţa, la poalele Mănăstirii Dealu. Undeva prin anul 1600 se vorbeşte că prin locurile din apropierea bisericii pe care o vedem astăzi, exista un alt lăcaş de cult. Nicolae Bălcescu menţionează în opera sa „Istoria lui Mihai Viteazul” despre o biserică existentă în acea perioadă. „La venirea turcilor, oştile lui Mihai s-au retras mai întâi la Mânăstirea Dealul, apoi dintr-un templu apropiat de Târgovişte au tras cu tunurile asupra capitalei vremelnic ocupate de turci”. În 1957 a fost ridicată actuala tindă, moment în care a fost descoperită şi temelia bisericii. Zidurile pornesc din faţa tindei şi sunt construite din cărămidă subţire, bolovani de piatră de râu şi var. Din acelaşi material a fost construită şi împrejmuirea curţii spre stradă, temelia acesteia fiind descoperită în 1957, odată ce a fost construit un stâlp electric. Istoria bisericii actuale începe din anul 1824 şi poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”. Aceasta a fost construită de Nicolae Hiotu, polcovnic, Marcu, polcovnic, logofăt Pârvu şi Vasile Radu. În anul 1863, biserica este reînnoită de Moş Savu, croitor, Joiţă Eftimie, cojocar şi Constantin Grecu, Eftimie. Pentru reconsolidarea bisericii s-au implicat şi locuitorii enoria şi şi a fost zugrăvită din nou pictura de Hagi Avram Zugrav. Pictura a fost realizată cu un strat subţire de tencuială aşezat peste pictura veche. În perioada anilor 1993-1995, au fost făcute lucrări de reparaţie interioară, pe zidul interior al catapetesmei a fost restaurată pictura originală de la 1824, iar în interiorul Sfântului Altar s-au decupat bucăţi mici de ,,martori’’ care arată cum s-a păstrat pictura veche sub stratul noii picturi. În perioada anilor 1950-1958, biserica a fost complet restaurată datorită Consiliului Parohial şi cu cheltuiala enoriaşilor parohiei, acoperişul fiind refăcut şi acoperit cu tablă galvanizată. Au fost montate uşi din stejar, strane noi, s-a pardosit cu mozaic şi s-a restaurat interior şi exterior în stilul de la 1863 de pictorul Vasile Blendea din Târgovişte. Pictura nouă a fost numai la pridvorul bisericii, florile de sub icoanele împărăteşti şi cele de pe pereţii uşilor de la Sfântul Altar făcând parte din pictura de la 1824, reparând prin cojirea stratului de tencuială suprapus la 1863. Forma bisericii este de corabie, având o turlă deasupra pronaosului, unde înainte se aflau clopotele. Sub policandru, în naos, se află o piatră funerară ce aminteşte de trei răposaţi: Drăghici Vornicul, tatăl lui Socol, mort la 1724, Irina Vorniceasa; soţia lui Drăghici, decedată la 1728 şi Jupân Ienachie, fiul lui Socol, mort la 1762. Biserica a fost construită din cărămidă, tencuită cu var şi nisip, fiind acoperită cu tablă. Reparaţii capitale au fost făcute în perioada anilor 1993-1995, de către restauratorul Andi Scărlătescu din Târgovişte, preot paroh fiind Pr. Ionel Marcu. Tot în acea perioadă a fost restaurată şi pictura interioară şi s-au făcut lucrări de scoatere a umidităţii din pereţi. Atunci a mai fost construită şi o cancelarie parohială în incinta bisericii, precum şi o clopotniţă pe schelete metalic unde a fost mutat clopotul din turlă. Ultimele lucrări ample de reabilitare, consolidare şi modernizare la biserica „Adormirea Maicii Domnului”, din Valea Voievozilor, au fost realizate în perioada 2012-2013. Proiectul a mai fost sprijinit atunci de Consiliul Judeţean Dâmboviţa, Primăria Răzvad şi Consiliul Parohial. Turla şi acoperişul au fost complet refăcute, fiind respectate dimensiunile şi forma originală. De asemenea, s-au executat lucrări de subzidire şi infiltrare de substanţe chimice, care să oprească igrasia, exteriorul fiind tencuit cu substanţe hidroabsorbante. A fost întocmit un proiect pentru restaurarea picturii exterioare.