GEORGE COANDĂ

Duminică, noiembrie a.c., pe pământul românesc de la est de Prut, răpit cândva de hulpavul imperialism ţarist şi, datorită unui bizar joc geopolitic, devenit după prăbuşirea lagărului comunist european şi chiar a URSS însăşi… Republica Moldova, un fals stat falimentar, a avut loc al doilea tur de scrutin prezidenţial. Bătălia s-a dat între proeuropeana Maia Sandu şi prorusul până în măduva oaselor grobian, lipsit de bun simţ politic, Igor Dodon. Un antiromân care ar şterge de pe harta Europei România cu salve de rachete ruseşti, ba chiar şi cu o bombă atomică muscălească. Se poate spune că, aşa cum a arătat bătălia, s-a dat la baionetă. Iar rezultatul, detaşat în favoarea candidatei Maia Sandu, rezultat aşteptat cu vădit... interes geopolitic şi de Moscova, şi de Bucureşti, dar şi de Bruxelles, Berlin şi Washington, s-a dovedit a fi mai mult decât grăitor. Şi asta pentru că, aşa minisculă cum e, de doar 93.846 km pătraţi suprafaţă, Basarabia, pardon Republica Moldova, este o miză geopolitică uriaşă, aflată cum e între frontiera de este a UE/NATO şi spaţiul Comunităţii Statelor Independente/CSI dominat de respiraţia de gheaţă siberiană a Kremlinului. Într-un fel, rezultatul este o surpriză: proeuropeana Maia Sandu l-a învins, en fanfare, pe Igor Dodon. Am spus că este un rezultat surpriză ştiut fiind faptul că Moscova încă are un cuvânt greu de spus (influenţă sovietică remanentă în conştiinţa multor români basarabeni = „sindromul Stockholm“), însă tânăra generaţie şi diaspora au învins... Kremlinul lui Putin. Este un semn de bine al renaşterii conştiinţei româneşti dincolo de Prut. Va ţine seama Maia Sandu de acest fapt într-adevăr istoric? O fi Maia Sandu o recunoscută proeuropeană, dar încă are unele reţineri faţă de o firească/ obligatorie reparaţie istorică naţională: Reunirea Basarabiei cu Patria Mamă România. Bucuria ei de acum - o să vedem dacă dă dovadă de înţelepciune - trebuie să fie moderată şi să se pregătească să primească în plex loviturile Moscovei iritate. Nu va avea nicio clipă de linişte. Dar va avea şi multe răni de vindecat ale Basarabiei. Să-i ţinem pumnii. Iar ea să-şi îndrepte permanent ochii spre Bucureşti. Iar Bucureştiul să ţină uşa deschisă!