❚ Câţiva atleţi aleargă pe pista stadionului Eugen Popescu, care îţi respinge privirea, încât ţi-e şi teamă să o calci. Nu există zgură, doar pământ şi pietre, aşa că devine o aventură să alergi peste ea ❚ Vestiarul atleţilor este situat chiar lângă grupurile sanitare de la stadion, iar mirosul... te dă pe spate. Şi nu de la WC-uri, care sunt curate şi îngrijite, ci de încăperea care găzduieşte sportivii ❚ „Ajungem la stadion cu o jumătate de oră înaintea copiilor, pentru a aerisi, dar tot nu se poate respira. Nu poţi să stai acolo mai mult de un minut, pentru că rişti să te îmbolnăve şti. Avem un singur duş, vă daţi seama că aşteaptă săracii şi câte o oră până la vine rândul”, povestesc jenaţi antrenorii ❚ „S-a făcut atâta caz că nu a luat George Preda medalie la ultimele Campionate Naţionale, dar nu a venit nimeni să vadă în ce condiţii se pregăteşte. Nu acuzăm pe nimeni, ştim că sistemul ne pune şi el piedici, dar nici nu putem face tot timpul minuni”, vorbeşte cu amărăciune Nicu Guţoiu ❚ La puţin timp o întâlnim şi pe Georgiana Paic-Filip, proaspătă mămică. Are un titlu european la lupte senioare şi 10 naţionale, consecutiv. „Ştiţi câţi bani am primit eu anul trecut ca sportiv? Două indemnizaţii de câte 500 lei. Poţi trăi cu aceşti bani un an de zile?”

COSTIN MIHAI

Am făcut pasul către septembrie, însă parcă e mai cald decât în luna lui Cuptor. Câţiva atleţi aleargă pe pista stadionului Eugen Popescu, care îţi respinge privirea, încât ţi-e şi teamă să o calci. Nu există zgură, doar pământ şi pietre, aşa că devine o aventură să alergi peste ea. Atleţii o fac, că n-au încontro, în schimb voleibalistele, venite la o mişcare în aer liber, aleargă pe marginea terenului, dar pe gazon. Sunt urmărite de un staff întreg şi coordonate de cel mai în vogă preparator fizic din voleiul românesc, Nenad Djurovic, ,,furat” de la campioana Alba Blaj. Se spune că e foarte bun, dar şi că lucrează pe câteva mii de euro lunar, altfel probabil nu ar fi venit în Târgovişte nici măcar în vizită. Baxurile de apă rece sunt din belşug pentru voleibalistele de la CSM Târgovişte, în timp ce atleţii se hidratează la cişmelele de la stadion sau la chiuveta vestiarului.

Dacă vizitaţi stadionul, mergeţi să vedeţi şi în ce hal trăiesc atleţii!

„Dacă aveţi curaj să intraţi, vă invităm în vestiarul nostru”, sună îndemnul antrenorilor Nicolae Guţoiu şi Desdemona Banu. Vestiarul atleţilor este situat chiar lângă grupurile sanitare de la stadion, iar mirosul... te dă pe spate. Şi nu de la WC-uri, care sunt curate şi îngrijite, ci de încăperea care găzduieşte sportivii.

,,Ajungem la stadion cu o jumătate de oră înaintea copiilor, pentru a aerisi, dar tot nu se poate respira. Chiar dacă s-au efectuat lucrări de renovare în urmă cu doi ani, igrasia a revenit rapid şi a pus stăpânire cel mai rău pe vestiarul băieţilor. Nu poţi să stai acolo mai mult de un minut, pentru că rişti să te îmbolnăveşti. Nici nu putem să-i lăsăm pe toţi într-un vestiar, pentru că sunt şi fete, astfel că băieţilor le mai permitem să se schimbe la baie. Avem un singur duş, vă daţi seama că aşteaptă săracii şi câte o oră până la vine rândul”, povestesc jenaţi antrenorii.

Ne pierdem campionii locali! Ne batem joc de ei!

Dacă la baschet şi la volei se vorbeşte despre preparator fizic, medic, maseur, salarii de mii de euro, medicaţie şi trei mese pe zi asigurate de club, sunt atleţi care nu au nici măcar încălţăminte sport, alergând cu ce se nimereşte. Câţiva s-au lăsat, chiar dacă erau promiţători, au ales să plece la muncă în străinătate.

,,S-a făcut atâta caz că nu a luat George Preda medalie la ultimele Campionate Naţionale, dar nu a venit nimeni să vadă în ce condiţii se pregăteşte. Priviţi cum se face atletism la Târgovişte şi ce le oferim noi acestor copii! Nu acuzăm pe nimeni, ştim că sistemul ne pune şi el piedici, dar nici nu putem face tot timpul minuni”, vorbeşte cu amărăciune Nicu Guţoiu.

Atât el, cât şi colegii, dar şi sportivii de la atletism, merită nu doar respect, ci şi o susţinere mai mare. An de an, atletismul dâmboviţean a adus medalii la nivel naţional şi chiar mai sus, în condiţii care par desprinse din vremuri primitive.

1000 lei pe an pentru Georgiana Paic-Filip, de 10 ori campioana României la lupte!

La puţin timp o întâlnim şi pe Georgiana Paic-Filip, proaspătă mămică. Este vicecampioană europeană la lupte senioare şi 10 naţionale, consecutiv.

„Ştiţi câţi bani am primit eu anul trecut ca sportiv? Două indemnizaţii de câte 500 lei. Poţi trăi cu aceşti bani un an de zile? Noroc că am un serviciu şi trebuie să mă descurc cu salariul de profesor, să-mi pot întreţine acum şi copilul”.

Atenţie mare despre cine vorbim! Reluaţi rezultatele Georgianei, pentru a înţelege cât de prost sunt gândite legile sportive în România, şi chiar regulile la nivel local. Cum se alocă zeci de miliarde anual pentru echipele de baschet, de volei şi chiar de fotbal, la fel de bine trebuie susţinuţi şi campionii de la alte sporturi, în special cei care activează pe discipline olimpice.

Cei care pot să schimbe, au datoria să îndrepte aceste lucruri şi să susţină valorile sportive ale judeţului. Am pierdut deja foarte multe şi avem impresia că totul a fost programat să se întâmple astfel. Cineva a avut grijă ca sporturile individuale să dispară ori să trăiască la limită, pentru ca toată susţinerea publică să se îndrepte către cele de echipă.