Potrivit pericopei Evangheliei din această duminică, observăm roadele pe care le aduce în viaţa fiecăruia ascultarea de cuvântul lui Dumnezeu. Pescarul Petru aruncase toată noaptea mrejele în mare, dar nu a prins niciun peşte. Şi astfel a ieşit pe uscat şi, nedormit şi obosit cum era, îşi strângea plasele, gata să plece acasă. În clipa aceea S-a arătat Hristos. S-a urcat în barca lui şi a vorbit lumii şi, când Şi-a încheiat cuvântul, poate să fi fost spre prânz, i-a zis lui Petru: „Du-o la adânc şi aruncaţi-vă mrejele să pescuiţi!” (Luca 5, 4). Petru, deşi era obosit şi în ciuda faptului căştia, ca un pescar experimentat, că peştii se prind noaptea, I-a zis lui Hristos: „Învăţătorule, toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic. Dar după vorba Ta, voi arunca mrejele” (Luca 5, 5). Observăm aici ascultarea lui Petru de cuvântul Domnului, cu toate că avea altă perspectivă. Mântuitorul i-a răsplătit lui Petru: „Au prins mulţime mare de peşte, că li se rupeau mrejele” (Luca 5, 6). Iar Petru a fost cuprins de frică. Simon Petru a căzut la genunchii lui Iisus zicând: „Ieşi de la mine, Doamne, căci sunt om păcătos!” (Luca 5, 8). După cuvântul lui Petru, stăteau faţă în faţă: desăvârşirea şi păcătoşenia, ca două extremităţi ale dimensiunilor morale omeneşti. Vedem că cel care se întâlneşte cu Hristos şiîl are în viaţa lui pe Hristos ca model, îşi schimbă viaţa. Petru a ascultat de cuvântul Lui, I-a îndeplinit voinţa de a arunca mrejele, iar, mai apoi, L-a ascultat când l-a îndemnat să-L urmeze: „De acum vei fi pescar de oameni”. Ridicându-se şi urmându-L, Petru a dobândit o stare sufletească nouă. Câtă smerenie!Şi aceasta, smerenia, aduce ascultarea de Hristos. Caracteristicile oamenilor mari sunt ascultarea şi smerenia. Un mare duhovnic spune într-unul din cuvintele sale: „Toţi cei care ascultă de cuvântul lui Dumnezeu repetă bucuria pescuirii minunate, umplându-şi ambele corăbii: trupul şi sufletul, de îndestularea săturării”. Episodul de astăzi arată că cei care se supun poruncilor lui Dumnezeu nu numai că moştenesc Împărăţia veşnică, dar devin fericiţi şi în această viaţă trecătoare. Cuvântul profetului Isaia este clar în acest sens: „Dacă veţi vrea şi Mă veţi asculta, bunătăţile pământului veţi mânca” (Isaia 1, 19). Iar Mântuitorul Hristos zice: „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi toate celelalte se vor adăuga vouă” (Matei 6, 33). Se poate observa foarte uşor, aşadar, diferenţa dintre viaţa cu Hristos şi viaţa fără de Hristos. „Toată noaptea ne-am trudit şi n-am prins nimic” - viaţa fără Hristos. Dacă nu-L ai pe Hristos, nu te poţi orienta. Fără Iisus, toată truda şi osteneala vieţii înseamnă nimic. Dar când te osteneşti ascultând de cuvântul lui Iisus, roadele depăşesc logica umană: „... au prins mulţime mare de peşti, că li se rupeau mrejele” (Luca 5, 6). Observăm că sporul din viaţa noastră vine numai după ce ascultăm de cuvântul lui Dumnezeu şi credem Lui. Petru a ascultat de cuvântul lui Dumnezeu. Şi această ascultare aduce roade ce depăşesc logica omenească. Osteneala cu Dumnezeu înseamnă totul: binefacere, abundenţă de daruri, izbăvire. Să căutam întotdeauna, cu tot sufletul şi cu toată inima,Împărăţia lui Dumnezeu şi să nu ne îndoim deloc că, cerându-le pe acestea, ne vom bucura şi de bunurile pământeşti.

Pr. Prof. Ştefănel Gheorghe, Parohia Râncaciov