GEORGE COANDĂ

Cu riscul de a mă repeta, dar o dramatică şi halucinantă realitate românească nu-mi dă pace s-o fac, iată-mă-s luând pixul, şi de asta dată transformându-l într-un bisturiu intrând într-o cangrenă care a cuprins letal această ţară care-şi pierde, pe zi ce trece, starea morală. Căci, a fi martor ocular, fie şi la televizor, a unei răfuieli mafiote sângeroase, tocmai unde nu te-ai fi aşteptat niciodată să se producă, adică în faţa Parlamentului României şi a altor instituţii fundamentale ale statului în buricul Capitalei (Piaţa Constituţiei), nu a făcut altceva decât să ne developeze imaginea cutremurătoare, repet, halucinantă a patologiei unei societăţi româneşti eşuate. Bântuită de criminalitatea (economică si psihopată dar şi politică), fără oprelişte, de proxenetism de asemenea, fără limite, pe tipicul de import „made in Occident”, lover - boy, de lipsa de siguranţă socială sub toate formele – de aici şi regretul, deloc nejustificat, după „vremea lui Ceauşescu”, într-un anume fel - această societate este anemiată până la anulare, de cazuri sindrom Caracal, Gura – Şuţii, Piaţa Constituţiei, Ghenosu, Colectiv, #rezist, de tâlhărie la drumul mare, şi de o justiţie cancerizată de … injustiţie, etc, etc, etc. Ce ar fi de făcut? Răspunsul este extrem de dificil de dat. Nu există o „reţetă de salvare” garantată. Cum s-a ajuns, însă, aici? La această patologie letală, pare-se fără remediu. Aici ar fi la-ndemână un răspuns. Şi nu se revendică – aşa cum cred, din oportunism unii - din timpul politic de dinainte de 1990. El vine din lipsa, premeditată, repet premeditată, de guvernare coerentă şi patriotică a României, din dezinteresul odios al „clasei politice” faţă de fericirea – aşa ceva există stipulat în Constituţia lui „Uncle Sam”- naţiunii şi viitorul ei (măcar comunismul ceauşist oferea, fie şi iluzoriu, un „viitor luminos”) din nenorocitele de alinieri la cerinţele moral-educaţionale, de fapt imorale şi antiromâneşti, ale „globalizării” şi UE, văduvind de anticorpi naţiunea română. Luaţi aminte! Aşa moare o ţară şi un neam.