ALINA MAVRODIN VASILIU

www.alinamavrodin.ro

Marele actor Mircea Diaconu a mai repurtat ieri un succes răsunător. Peste 100.000 de români l-au aplaudat frenetic, mulţi dintre ei cu lacrimi în ochi şi cu speranţe uriaşe că mesajul lor public ar putea să schimbe ceva pe scena politică românească. Un actor celebru a sperat că odată cu intrarea lui pe o nouă scenă publică, aceea a legislativului şi a marilor decizii politice, ar putea să-i readucă pe colegii acestei noi scene cu picioarele pe pământ, în lumea reală, în lumea spectatorilor votanţi.

Nu cred că-l poate acuza cineva pe Mircea Diaconu fiindcă şi-a propus la un moment dat să lupte, din ipostaza de actor politic, pentru ca România să fie reprezentată la cel mai înalt nivel şi de oameni ca el. Adică de oameni cu care să te mândreşti, să prezinte încredere, pe care să-i votezi cu drag, de care să fii sigur că rezonează la necazurile şi la marile tale aşteptări de schimbare în bine, fie şi măcar a imaginii acestei naţiuni.

Din păcate (sau din fericire, mai ştii?), cariera politică a marelui actor s-a întrerupt mai ceva ca-ntr-o dramă shakespeariană plină de intrigi şi de interese de familie. A fi sau a nu fi pe listele partidului care s-a folosit de imaginea lui Mircea Diaconu a fost, până de curând, o întrebare al cărei răspuns a căzut ca un trăznet pentru opinia publică: ceva e putred în politica din România! Ei, marii liberali, s-au dezis de Mircea Diaconu într-un moment în care, zic eu, ar fi avut nevoie de el mai mult ca oricând.

Abandonându-l pe Mircea Diaconu, şi-au abandonat, de fapt, interesele, preferând să le slujească pe ale altora în acest an electoral. N-ar fi pentru prima dată, însă, când politicienii de top fac aşa ceva în România, sacrificându-şi-i pe cei mai buni dintre ei, din calcule obscure şi meschine, chiar şi cu riscurile de a-şi atrage o uriaşă antipatie publică. Asta au făcut şi liberalii, în opinia mea, declarându-l pe marele actor Mircea Diaconu incompatibil, de fapt, cu interesele lor politice ascunse.

Vom vedea curând la vot ce se va alege de PNL după aşa o strategie care seamănă mai degrabă cu o golănie. Păi, pe bune, cât să mai suporte şi Mircea Diaconu atâta dispreţ şi atâtea măşti false pe această scenă politică a dezinteresului naţional?! Nu i-o fi fost uşor să-şi declare independenţa, dar şi când a făcut-o, s-au încolonat în urma lui peste 100.000 de români şi sunt sigur că dacă mai dura două-trei săptămâni campania de strângere de semnături, aduna mai multe liste decât tot PNL-ul la un loc.

Acest val uriaş de simpatie, de susţinere publică nu poate fi neglijat de nici o instituţie zdravănă la cap. Deşi prevăd că unele, dacă se mai străduiesc mult să o facă, ar putea transforma într-un tsunami politic valul ăsta uriaş de semnături, pe ale cărui creste este purtat Mircea Diaconu spre Parlamentul European.

 www.alinamavrodin.ro