GEORGE COANDĂ

Am intrat în anul Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918. Şi, de bună seamă că, prin uriaşa sa semnificaţie, ar trebui să fie un an al ÎMPĂCĂRII NAŢIONALE, al concilierii între noi, românii, căci, din păcate, şi ucigător pentru soarta acestei ţări, războiul românoromân, după 28 de ani, continuă fără să-i putem vedea sfârşitul. De ce s-a ajuns aici? Şi cum? Răspunsul este complicat şi dificil de dat, însă ceea ce s-ar putea spune, aş zice pe fond, priveşte acţiunea nocivă a „clasei politice” infestată de profitori odioşi, de sicofanţi, de analfabeţi intelectual şi de trădători. Şi atâta vreme cât liderii coaliţiei de la guvernare fac jocul malefic al UDMR, formaţiune politică ilegală, pentru că – şi toată lumea ştie asta – nu este un partid în adevăratul sens al cuvântului, fiind exclusiv pe criterii etnice, despre ce vorbim? Îmi asum riscul afirmaţiei – o opinie personală -, este vorba de trădarea intereselor poporului român exact în anul marelui Centenar. Da, atâta vreme cât introduci în Parlament o lege, pe care o şi treci, doar ca să satisfaci o pretenţie absurdă a UDMR, a acestei formaţiuni de pripas, cu multe tente revanşarde şi şovin extremiste, contestatoare a statului unitar român, nu săvârşeşti altceva, cu halucinantă premeditare, decât un act nenorocit de demolare a României! opoziţiei deopotrivă, dacă nu-şi iau seama că iresponsabil se joacă cu focul, s-ar putea ca tocmai în anul Marelui Centenar să-şi ardă propria încredere, câtă mai are, a electoratului, a poporului român, să incendieze ţara. Şi este momentul ca cititorii noştri să ştie că forţe inamice românilor, din toate orizonturile geopolitice – cele care-i scot cu perversă manipulare în stradă –, cântă deja prohodul statului unitar român, vizând o „nouă ordine mondială”. Nu mi-am propus să bag spaima în sufletul nimănui. Dar mă simt obligat să trag un semnal de alarmă chiar de la început de an. Anul Marelui Centenar! Căci dacă politicienii români şi mai ales cei odihnindu-şi mintea în Parlament dorm în cizme, românii – îi îndemn acum -, pentru că nu mai este timp de pierdut, trebuie, repet, trebuie să-i ia la palme şi să-i aducă-n fire. Altminteri, s-ar putea să ratăm Centenarul!