ALINA MAVRODIN VASILIU

Mă tot gândeam cum să botez revoluţia asta anti-mafie pornită de curând în România de-ai zice că vrea cineva să pună parul pe ea. Pe mafie! Şi-mi veni aşa, nu ştiu de ce, să-i zic „Anticorupţianiada”, cu gândul la mişcarea populară a propagandei comuniste care-şi plimba vedetele „de pe marea scenă a ţării, pe micul ecran”.

Cum la vremuri noi ne-am ales cu „vedete” noi, dar cu apucături vechi într-ale „promovării” lor, nu ne rămâne decât să căscăm ochii la televizor ca să nu ratăm transmisiunile în direct şi în reluare ale „revoluţiei anticorupţie”.

Elanul procurorilor e de salutat, doar că ar putea fi bănuit de-o uriaşă regie politică. Şi ar fi păcat! Vorba revoluţionarilor anticomuni şti din ’89, „păcat, păcat de sângele vărsat”, vrând ei să spună multe cu vorbele astea. Uite, de exemplu, ar putea spune că spectacolul ăsta naţional de trântă cu corupţii se prea poate să fi fost pus în scenă cu OK-ul occidentului, dar mult prea târziu ca să mai primească aplauze entuziaste şi ovaţii din partea românilor, ori ca să-i despăgubească material şi moral pentru câte li s-au furat în ultimii ani. Şi asta pentru că hei-rup-ul arestărilor pe bandă rulantă a unor „vedete” de top ale scenei politice se întâmplă acum, abia acum, într-o Românie jefuită sistematic în ultimii 25 de ani, prea obosită şi prea deprimată de-atâtea eşecuri electorale.

Sper să vă amintiţi că lupta anticorupţie a fost sloganul de succes al tuturor partidelor şi al tuturor preşedinţilor în campaniile lor electorale, dar s-a dovedit repede a fi un obiectiv ratat odată ce au înşfăcat hăţurile puterii. Tocmai de-aia, repet, mă bate gândul că regizorul „anticorupţianiadei” pe care-o vedem la televizor nu-i de pe la noi, semn că mafia mioritică o fi speriat, în sfârşit, până şi… Vestul.

Doar că şi „Vestul” ăsta cel atoateştiutor (vezi telegramele wikileaks!), dar atoateprofitor, a găsit mereu cu cale să laude şi să ia partea marilor corupţi atunci când, de exemplu, 7,4 milioane de români au votat să-l demită pe capo di tutti capi al clanului politico- mafiot. Aşa că, în locul entuziasmului cu care s-ar cuveni să aplaudăm „anticorupţianiada”, privim la ea sleiţi de puteri ca la un spectacol jalnic. În el joacă mari „actori” ai Justiţiei independente care ne confirmă zilnic că nişte preabinecunoscute grupări politice de crimă organizată au jefuit România ani de-a rândul, fără ca instituţiile statului să le oprească „în trafic” din elanul infracţional.

Tâlhăriile acestor grupări interlope au fost atât de migălos dezvăluite de nişte jurnalişti care s-au încăpăţânat să le investigheze, încât ce aflăm acum din comunicatele procurorilor nu mai este o noutate pentru majoritatea românilor.

Dimpotrivă, este mai degrabă o dovadă clară ca lumina zilei că grupările politico-mafiote au avut protecţie instituţională la cel mai înalt nivel. Până şi noi, în Dâmboviţa asta nenorocită, care a fost transformată într-o mahala politicointerlopă, am scris de ne-a durut mâna şi-am urlat de-am răguşit, ca în final să constatăm că grupările interlope transpartinice au hotărât să asasineze economic şi editorial Trustul de presă Artpress din Târgovişte. „Ca să fie linişte în judeţ”, cum zicea un politruc local. Că n-am exagerat nici cu o virgulă în niciuna dintre anchetele noastre de presă o ştiu şi oamenii legii, cărora nu de puţine ori li s-a impus „de la centru” să ţină la sertar dosarele de corupţie ale unor „vedete” politice locale, altfel foarte influente şi potente „la centru”.

La fel s-a întâmplat şi pe plan naţional, ani şi ani de-a rândul, timp în care grupările politice de crimă organizată şi-au făcut propriile ziare şi televiziuni pe care le-au transformat în măciuci la adresa adversarilor politici, ori a jurnaliştilor incomozi. Aceştia (ca şi noi!) au fost terfeliţi public, ameninţaţi şi hăituiţi prin instanţe pentru anchetele lor de presă perfect documentate pe care le vedem acum confirmate chiar de cei care până mai ieri fie le contestau, fie le ignorau. L-am văzut ieri până şi pe pre- şedintele ales Klaus Iohannis de-a dreapta şefei DNA, vorbindu-ne despre România cea „înfricoşătoare, parazitată de corupţi, asasinată economic şi devastată de o alianţă nocivă formată din politicieni şi oameni de afaceri”.

Dar când alianţa asta s-a încolonat electoral în spatele său şi l-a făcut preşedinte al acestei Românii asasinate, parazitate şi devastate de corupţie nu ştia nimic despre ea domnul Iohannis? A aflat abia acum de când a arestat-o şefa DNA pe şefa DIICOT? Vă zic drept că „revoluţia anticorupţie” începută după „revoluţia votului” îmi aduce aminte şi de-un banc din vremea comunismului când la o mare manifestare populară un cetăţean era întrebat de ce nu aplaudă şi de ce nu strigă „Ura”. Şi el a răspuns „Nu pot să strig tovarăşi, dar ura o am în suflet”.

Asta nu înseamnă totuşi că nu doresc mult succes anticorupţianiadei. Însă dacă ea se desfăşoară într-o Românie asasinată, mă tem că nu va însemna altceva decât un fel de prohod la capul mortului. Iar mortul de la groapă nu se mai întoarce!

www.alinamavrodin.ro