❚ Cu greu a acceptat să ofere un interviu, considerând că „alţii sunt cu mult mai îndreptăţiţi să merite o asemenea atenţie”. Haideţi să cunoaştem mai bine un vicecampion mondial, cadru universitar şi antrenor de înot

LIVIU DOBRE

În galeria personalităţilor sportive o regăsim şi pe Ancuţa Pîrvan, vicampioană mondială la canotaj, stabilită la Voineşti, alături de soţul său, un alt sportiv de anvergură, campionul mondial Gheorghe Pîrvan. Lect. univ. dr. la Universitatea Valahia din Târgovişte, în cadrul Departamentului de Educaţiei Fizică şi Sport – Facultatea de Ştiinţe Umaniste, Ancuţa Pîrvan, predă şi cursuri de înot la bazinul Complexului Turistic de Nataţie Târgovişte. Copiii o iubesc sincer, iar mulţi dintre părinţi le-au urmat exemplul şi lucrează în apă sub îndrumarea dinstinsului dascăl. Se spune că marii campioni sunt foarte modeşti. Ancuţa Pîrvan se încadrează perfect în acest profil. Cu greu a acceptat să ofere un interviu, considerând că „alţii sunt cu mult mai îndreptăţiţi să merite o asemenea atenţie”. Haideţi să cunoaştem mai bine un vicecampion mondial, cadru universitar şi antrenor de înot.

„Micuţii îndrăgesc orice formă de mişcare”

Rep.: Copiii vin cu drag la cursurile dumneavostră de înot. Cum îi atrageţi la bazin?

- Mi-ar fi plăcut să fi fost ei întrebaţi.Vreau să cred că da, eu aşa îi simt, e important pentru mine. Bazându-mă pe experienţa practică, am constatat faptul că micuţii îndrăgesc orice formă de mişcare desfăşurată într-un cadru organizat-specializat. Desigur, participă cu drag la cursuri, atâta timp cât sunt şi ei ascultaţi. Un rol important în procesul de predareînvăţare rămâne ascultarea! A învăţa să-i asculţi, presupune răbdare, răbdare şi multă răbdare. Astfel, am posibilitatea de a-i observa, descoperindu-le calităţile, pasiunile. Îmi doresc cu adevărat să fie „prezenţi” şi implicaţi în cadrul activităţii fizice, învâţând şi consolidând exerciţiile specifice de înot, cu mijloace atractive, unde le permit alegerea unor exerciţii dintre cele mai îndrăgite. Chiar le iau în serios preferinţele, îi ajut să se exprime, făcând schimb de roluri, astfel ca lecţia să se desfăşoare în condiţiile cele mai optime. Cum îi atrag la bazin? Copiii m-au atras pe mine, lucru cu fiinţa umana este specială, fiind încurajată de părinţii lor, care ulterior mi-au devenit şi ei învăţăcei, cunoscându-mi pasiunea pentru înot. Au avut un interes major! Cu drag la înot, nu vin doar copiii, ci şi părinţii lor, care înoată pe culoarele la liber, ori în cele mai multe cazuri, ni se alătură participând în cadrul lecţiilor organizate alături de copiii lor, înotând în tandem. Ce poate fi mai frumos?! Înainte de toate, jocul rămâne instrumentul de pregătire cel mai îndrăgit de copii, în cadrul procesului de învăţare. Mediul acvatic este unul propice pentru educarea copilului mic cu activităţile fizice de înot la o vârstă fragedă, de a implementa şi dezvolta cultura mişcării pentru sănătate, iar dacă în tot acest scenariu, există un instructor/antrenor compatibil cu ceea ce el simte şi îşi doreşte, şi nu părinţii lui, progresele nu întârzie să apară. Fiecare copil este unic, iar datoria specialistului este de a-i dezvolta şi fructifica potenţialul cu cea mai mare fineţe, în funcţie de particularităţile individuale. Copiii care necesită o perioadă mai lungă de timp în vederea adaptării la mediu acvatic, aflându-se într-o stare continuă de negare a activităţii de înot din varii motive, fie neîncrederea în sine sau teama de apă, reprezintă provocări pentru mine. Este important să înţeleg mai întâi cauza împotrivirii lor, determinându-i pas cu pas să devină conştienţi de potenţialul lor.

„Dacă nu ştii să înoţi, bălăceşte-te!”

Rep.: Care sunt beneficiile înotului, de ce merită practicat?

- Exerciţiul fizic merită practicat indiferent de disciplina sportivă, în vederea dezvoltării, menţinerii stării de bine a întregului organism, însă întrebarea îmi aminteşte de o zicală: DACă NU ŞTII Să ÎNO?I, BăLăCEŞTE-TE! Pentru că, dincolo de multitudinea beneficiilor existente ale înotului, cunoscute, însuşite si resimţite în rândul târgovi ştenilor care acced la bazinul de înot din cadrul Complexului Turistic de Nataţie, este necesară implementarea ideii de ,,a se îmbolnăvi de dorinţa de a face mişcare”, în detrimentul produselor farmaceutice cu ,,generarea artificială” de întărire a imunităţii organismului. Prin caracterul său aplicativ, igienic şi recreativ, înotul reprezintă un sport deosebit de util, având un aport substanţial în vederea întăririi sănătăţii, pe de-o parte. Pe de altă parte, contribuie la educarea calităţilor generatoare de curaj, încredere în forţele proprii, spirit competitiv, etc. Este necesară informarea copiilor şi părinţii acestora, de potenţialul şi aptitudinile deosebite pe care le posedă, existând posibilitatea de a fi selecţionaţi în vederea instruirii în tehnica înotului şi a pregătirii pentru concursuri.

„Performanţa sportivă vizează competiţia”

Rep.: Recomandaţi înotul doar ca formă de mişcare, pentru o dezvoltare armonioasă, sau şi de performanţă?

- Mă simt obligată să evidenţiez o delimitare conceptuală în ceea ce priveşte înotul recomandat de la o vârsta fragedă, prin numărul mare de solicitări în cadrul activităţii de înot. Astăzi, mă confrunt cu dorinţa părinţilor de a practica copiii lor înot la o vârstă mică, cât mai mică să fie, pentru a deprinde mai repede, afirmă ei, mişcările specifice înotului. De ce repede? Cât de repede? Da! Şi performanţă dacă se poate! Şi ea repede, la fel de repede! Încotro ne îndreptăm?! Care-i scopul? Cu ce repercursiuni? Ce înseamnă înot? Dar educaţie acvatică? Vârstă fragedă?! Dezvoltare armonioasă?! Dar performanţă sportivă?! De aici şi lipsa de informare corectă asupra populaţiei, mai exact în rândul părinţilor direct implicaţi în programul de decizie al copiilor. Tocmai datorită acestui motiv, specialiştii de înot care se ocupă cu instruirea copiilor poartă o dublă răspundere. Pe de o parte, nu au voie să folosească aptitudinile lor prea devreme, iar pe de altă parte, nu trebuie să-i frâneze dezvoltarea, împiedicând astfel obţinerea unor posibile rezultate. Un bun specialist de înot se caracterizează tocmai prin faptul că ştie să dozeze just eforturile şi nu exagerează din nici un punct de vedere, desfăşurându-şi munca educativă în funcţie de aptitudinile individului. Îmi place să cred că există un timp şi-un anotimp pentru orice lucru!!! Sunt întrebări la care nu trebuie să mai caut răspuns, iar datoria mea de om, înainte de a fi specialist, este să promovez informaţiile cu susţinere ştiinţifică solidă, în rândul studenţilor, instructorilor novice, părinţilor, ştiind că un copil începând cu vârsta de 4 luni, până la vârsta de 4 ani, poate beneficia doar de EDUCAŢIE ACVATICă şi nu înot. Educaţie acvatică înseamnă interferenţa unică dintre masaj, gimnastică şi hidroterapie, generând dezvoltare, evoluţie şi profilaxie în mediu acvatic, în condiţii special amenajate şi destinate doar copilului mic, lucrând cu specilişti în educaţie acvatică, într-o formulă de lucru de la 1-1 (specilistcopil). Este riscant să te hazardezi în a desfăşura o astfel de activitate, în cadrul unui bazin de înot sportiv sau a unei locaţii unde proprietăţile calităţii apei şi ale mediului nu sunt în concordanţă cu nevoile specifice copilului mic sau având acces şi persoane adulte, nerespectând condiţiile de igienă. Exclus! Adaptarea copilului la mediul acvatic de la o vârstă fragedă a stârnit interesul multor părinţi, în mare parte datorită beneficiilor multiple, însă nu este o activitate care se poate desfăşura oriunde, oricum şi cu oricine. Vorbim despre înot, începând de la vârsta optimă 6-7 ani, ce cuprinde etape de pregătire defalcate: pregătire privind învăţarea tehnicii înotului (perioadă 2-3 ani), urmată de etapa de perfecţionare tehnică şi de creştere gradată a eforturilor de antrenament (3-4 ani), etapa de pregătire în vederea realizării celor mai înalte rezultate, care se caracterizează printr-o mare creştere a intensităţii eforturilor de antrenament, etapă ce se reflectă în rezultatele copiilor prin participarea lor în cadrul competiţiilor. Dezvoltare fizică armonioasă sau performanţă sportivă?! Fireşte că recomand şi subliniez existenţa asemănărilor, respectiv a deosebirilor între cele două forme de activitate. Performanţa sportivă vizează competiţia, în ideea de a fi prezenti în cadrul pregătirii specifice, condiţii şi volum de pregătire suplimentare, dând dovadă de multă determinare, pasiune, perseverenţă, talent şi multă, multă muncă. Pe când, una-două şedinţe de activitate fizică pe săptămână vizează dezvoltarea fizică armonioasă, pe de-o parte, pe de altă parte, suficient cât să descoperim, fructificăm, orientăm noi talente către ceea ce însemnă performanţă. Este un drum lung, anevoios, dar nu imposibil către performanţă. Cunoaştem deja că o medalie naţională, mondială sau olimpică nu este din aur, ci din muncă, pasiune si dăruire!!! O altă poveste cu happy end! (Va urma)