GEORGE COANDĂ

...ceea ce nu este egal cu becalism, manelism, vadimism odinioară, sau într-o oarecare măsură. Diana Ivanovici Şoşoacă, chiar dacă nu sunt de acord cu unele dintre ieşirile sale publice umorale, pe fond, ca să folosesc un limbaj specific profesiei sale, are dreptate. Şi aş vrea să cred că este sinceră, că revolta ei împotriva guvernelor înalt trădătoare de neam şi de ţară care în 31 de ani s-au perindat la Palatul Victoria, guverne de yesmeni care au răspuns în genunchi tuturor ordinelor venite din afară, fie de la Bruxelles că, vai Doamne, ce era să facă, doar doream să intrăm în UE iar după ce am intrat trebuie să răspundem – cică suntem obligaţi să jucăm cum ni se cântă (!!!???), fie de la Londra, Berlin şi Washington, şi pe căi viclene şi de la... Moscova, aşadar, aş vrea să cred că această avocată senator al României este sinceră în revolta ei curajoasă şi că, măcar în Valea Jiului, o vale a plângerii, li se va schimba viaţa minerilor în bine. Pentru că în această vale, o imagine cutremurătoare a tragediei României, deunăzi, Diana Ivanovici Şoşoacă a lansat un atac deconspirator devastator împotriva actualei guvernări, îndemnându-i pe „oamenii abatajelor” să nu cedeze. Imediat au sărit unii ca arşi pe la unele televiziuni, s-o acuze de incitare la revoltă împotriva... ordinii de stat (o acuză tipic bolşevică) şi că s-a dat în spectacol făcând scandal (vedeţi, aşa reacţionează ricanator vuvuzelele oportuniste la... comandă politică). După 31 de ani de la aşa-zisa „revoluţie română” din decembrie 1989, a venit momentul adevărului, căci trebuie să aflăm de ce România a fost adusă în stare de dispariţie şi să fie deconspiraţi asasinii economici, şi, urmând exemplul de rezilienţă, nu-i aşa, şi demnitatea naţională a Poloniei şi Ungariei, să ne luăm soarta în propriile mâini şi să ne recâştigăm patria pe care „cavalerii apocalipsei” gobalizatoare vor să ne-o pierdem. Cred că şoşocismul este pe cale să devină o stare de spirit menită să arate lumii adevărul despre tragedia românească. Sper să nu trăiesc o altă dezamăgire, ca atâtea alte dezamăgiri din anii „democraţiei originale” mioritice.