În vara anului viitor se va termina mandatul actualilor aleși din instituțiile europene, iar alegerile pentru Parlamentul European din 2024 sunt deja un subiect pe agenda politică din capitalele statelor membre UE. Începută în vara lui 2019, activitatea conducătorilor s-a derulat într-un context de crize majore globale și europene. Pe acest fond, întreaga agendă europeană a fost mereu revizuită, iar liderii Uniunii Europene au încercat mai mult să reacționeze la situațiile dificile decât să avanseze o agendă strategică.

Desigur, alegerea eurodeputaţiilor este importantă, dar atenția experților se îndreaptă mai ales asupra noii Comisii Europene (Executivul european). Ţările membre UE, sectorul de afaceri, mediul academic, dar și societatea civilă, caută încă de acum să descifreze narativa următoarei etape de evoluție. Desigur, dacă totul merge conform programului electoral european, ar fi posibil ca în septembrie 2024 să fie prezentate oficial priorităţile viitorului președinte al Comisiei Europene.

Experiența traumatizantă a recentei Conferințe asupra viitorului Europei, pe care dealtfel am întrezărit-o ca fără vlagă încă de la debutul ei, nu face să se întărească încrederea în leadershipul european. Din păcate, în ultimele două decenii, liderii europeni din Bruxelles au înlocuit treptat metoda comunitară și a negocierilor europene continui cu guvernanța corporatistă, iar în ultimii ani cu metoda echilibrului de putere în procesul decizional european.

Mai este însă un subiect sensibil, puţin abordat, câteodată chiar evitat de cercurile politico-decizionale bruxelleze. Trăim un moment de impas european, iar nevoia unor lideri europeni, cu viziune și capacitate de gestionare politică rațională este mai necesară ca niciodată, atât la nivelul institițiilor europene cât și al statelor membre! România, ca stat membru al Uniunii Europene, a fost ezitantă în ceea ce privește internalizarea legislației și politicilor europene, preferând a trata procesul integrării europeane ca parte eminamente a politicii sale externe și, ca atare, a adoptat metoda alinierii în locul aplicării în țară a politicilor europene de dezvoltare.

Ca atare, în lunile următoare poate că se ve desfășura și în spațiul românesc o dezbatere aplicată de circumscriere a acestuia în procesele de dezvoltare la care cetățenii speră pentru următorii ani. Suntem convinși că poate fi mobilizată resursa şi capacitatea politică în Uniunea Europeană, incluzând și România, pentru a răspunde provocărilor vremurilor care vin!