❚ Afacerea samsarilor a prosperat în toţi anii din urmă, în care crescătorii dâmboviţeni de animale au tot strigat la urechi surde că au nevoie de abatoare ❚ Samsarii sunt cei care impun preţurile animalelor crescute cu chin în gospodării şi tot ei le valorifică, de cele mai multe ori câştigul fiind dublu ❚ Micii fermieri, în mare parte persoane în vârstă, reuşesc cu greu să ajungă la un astfel de punct, în condiţiile în care cel mai apropiat abator este la Pietroşiţa, iar transportul animalelor trebuie făcut numai cu maşini autorizate, pe care nu le deţin

CORVIN DUMITRICĂ

Dacă în urmă cu câţiva ani în judeţul Dâmboviţa şi mai ales în zona municipiului Târgovişte existau mai multe abatoare autorizate, în care fermierii puteau să ducă animalele pentru a fi sacrificate, în acest moment acestea lipsesc cu desăvârşire. Micii fermieri, în mare parte persoane în vârstă, reuşesc cu greu să vândă un animal, cel mai apropiat abator fiind la Pietroşiţa, iar transportul animalelor până la acest abator fiind imposibil. Oamenii nu deţin maşini autorizate pentru transportul animalelor vii şi nu le pot duce la acest abator pentru a putea fi sacrificate. În aceste condiţii, după ce se chinuie să le crească, fermierii se văd nevoiţi să vândă vitele unor persoane neautorizate care vin prin sate şi cumpără animale la un preţ cu mult sub preţul pieţei.

● „Nu aven nici un abator în zonă. Nu avem unde să vindem animalele care sunt pentru sacrificat. Această problemă este de ani de zile. Vindem cum putem, de cele mai multe ori la speculanţi”

. ● „Noi muncim, iar alţii câştigă de pe urma muncii noastre. Profită că nu avem posibilitatea să ducem noi animalele la abator şi vin să le cumpere pe preţuri de nimic. Suntem nevoiţi să dăm animalele pe bani puţini pentru că nu avem unde să le vindem.”

● „Sunt multe animale aici la noi care trebuie sacrificate. Efectiv nu avem cu ce să le ducem la abator. Dacă le transportăm cu vreo maşină din gospodărie, neautorizată riscăm să primim amendă mai mare decât valoarea animalului. Nu există maşini autorizate pe care să le putem închiria şi să ne putem duce liniştiţi cu câte un animal la abator”.

● „Dacă exista şi la noi în zonă un abator, ne descurcam altfel. În situaţia de faţă, suntem nevoiţi să vindem samsarilor. Ei le cumpără pe bani puţini şi le valorifică, de cele mai multe ori câştigă dublu decât au dat pe ele. Tot am sperat că o să se construiască şi la noi în zonă un abator, dar nu s-a întâmplat acest lucru”. În aceste condiţii, fermierii sunt nevoiţi fie să sacrifice animalele în propriile gospodării şi să rişte să primească amenzi deoarece acest lucru este ilegal, fie să vândă animalele samsarilor la un preţ cu mult mai mic decât fac. Oamenii spun că în zonă ar fi nevoie urgentă de un abator autorizat, iar până atunci fiecare se descurcă aşa cum poate. Oricum, de cele mai multe ori, preţul este impus de cumpărătorii neautorizaţi de animale.