❚ Campionul României la tineret şi cel mai bun boxer al judeţului în anul 2018, în accepţiunea DJST Dâmboviţa, Adrian Gore a abandonat cariera sportivă la numai 18 ani. Ca el mai sunt mulţi pugilişti, luptători, judoka sau atleţi dâmboviţeni, numind aici doar sportivii de la disciplinele olimpice ❚ Faptul că a primit un echipament sportiv şi câteva sute de lei din partea unor oameni de bine, generoşi la suflet, l-a întors din drum şi l-a responsabilizat ❚ „Sunt copii care vin la sală, pentru că nu au ce mânca acasă şi le dau eu câte 10, 20 de lei după antrenamente. Unii provin din familii foarte sărmane, iar dacă ar primi un salariu minim pe economie, ar trăi din el şi câte 10 persoane”, povesteşte cu noduri în gât antrenorul Gheorghe Stan ❚ „Nu suntem şi noi tot sportivi de performanţă, de ce suntem defavorizaţi? Pentru că unii dintre noi sunt ţigani şi că nu au părinţi? Nu vrem salarii de 300 sau 400 de milioane, cât am auzit că se câştigă la volei, pentru noi şi 5, 7 sau 10 milioane ar fi extraordinare”, ni se destăinuie unul dintre pugiliştii de la CS Târgovişte

COSTIN MIHAI

Campionul României la tineret şi cel mai bun boxer al judeţului în anul 2018, în accepţiunea DJST Dâmboviţa, Adrian Gore s-a săturat! S-a săturat să facă naveta de la Săteni pe jos sau cu bicicleta, s-a săturat să împrumute haine pentru a ieşi în oraş, s-a săturat să plece de acasă fără un ban un buzunar sau să nu aibă ce să pună pe masă! S-a săturat să ia pumni în cap, s-a săturat să vină nemâncat la antrenamente şi să adoarmă nemâncat! Şi a abandonat cariera sportivă la numai 18 ani! Ca el mai sunt mulţi pugilişti, luptători, judoka sau atleţi dâmboviţeni, numind aici doar sportivii de la disciplinele olimpice! Aproape de abandon a fost şi Fernando Panait, triplu vicecampion naţional. Faptul că a primit un echipament sportiv şi câteva sute de lei din partea unor oameni de bine, generoşi la suflet, l-a întors din drum şi l-a responsabilizat. Fernando s-a depărtat de mediul nociv din cartierul sărăciei, clubul ia oferit o cameră în centrul de odihnă şi o masă pe zi. Societatea câştigă un sportiv de performanţă şi transformă în mod pozitiv viaţa unui copil sărman.

„Sunt copii care vin la sală, pentru că nu au ce mânca acasă!”

„Sunt copii care vin la sală, pentru că nu au ce mânca acasă şi le dau eu câte 10, 20 de lei după antrenamente. Unii provin din familii foarte sărmane, iar dacă ar primi un salariu minim pe economie, ar trăi din el şi câte 10 persoane. I-am educat, i-am adus la performanţă sportivă, însă nu avem ce să le oferim şi renunţă atunci când trebuie să culegem roadele. Iar din acel moment, riscă să se piardă nu doar ca sportivi, ca oameni în primul rând. Noi i-am integrat în societate, însă şi societatea trebuie să-i ajute puţin. Dacă aceşti copii ar primi un salariu cât de mic, garantez că dintre ei vom avea sportivi la Olimpiada din 2024, altfel mă oblig să restitui eu toţi banii cheltuiţi”, povesteşte cu noduri în gât antrenorul Gheorghe Stan.

„De ce suntem defavorizaţi, pentru că unii sunt ţigani şi nu au părinţi?”

„Ne pregătim la câţiva metri de echipa de volei. Maşini de fiţe, o armată de antrenori, preparatori fizici, maseuri, energizante şi salarii de sute de milioane pe lună. Mai cerem şi noi câte o apă de la volei, ne e ruşine, dar ne e şi sete. Vine maestrul Gigel cu covrigi şi îi împărţim frăţeşte, după antrenamente. Ne ia acasă, ne facem doamna de mâncare, ne spală echipamentul. Pentru maestru venim, din respect, însă e greu la box. Lovituri multe, efort mare, oare se merită? Nu suntem şi noi tot sportivi de performanţă, de ce suntem defavorizaţi? Pentru că unii dintre noi sunt ţigani şi că nu au părinţi? Nu vrem salarii de 300 sau 400 de milioane, cât am auzit că se câştigă la volei, pentru noi şi 5, 7 sau 10 milioane ar fi extraordinare”, ni se destăinuie unul dintre pugiliştii de la CS Târgovişte.

Orice formă de susţinere este binevenită!

Mulţi dintre boxerii lui Gigel şi Alex Stan sunt medaliaţi naţionali, unii au ajuns campioni ai României, alţii componenţi ai loturilor naţionale, au participat la Campionate Europene şi trebuie priviţi cu respect! Nu sunt cerşetori, sunt doar sărmani, foarte sărmani cei mai mulţi dintre ei. Peste ani, unii pot ajunge sportivi de nivel mare, chiar la Jocurile Olimpice. Dar există şi reversul medaliei, ca sărăcia să-i îndemne pe căi greşite. E un moment important pentru ei, poate chiar decisiv în viaţă. Povestea pugiliştilor din Târgovişte merită cunoscută, promovată, poate va apărea o speranţă de mai bine şi pentru ei. Orice formă de susţinere este binevenită!