George Coandă

...dinspre soare-apune, la iniţiativa unor primari care, zic ei, s-au săturat de bătuta pe loc a Bucureştiului căruia puţin îi pasă de restul ţării. Într-un fel, au dreptate, bâlbâielile guvernanţilor care nu prea pricep cum este cu guvernarea, şi chiar dacă pricep, altele le sunt priorităţile, au adus ţara în pragul disoluţiei. Aşa că a-ţi lua ţara în propriile mâini ar părea o soluţie salvatoare. S-a bătut cândva monedă pe o nouă împărţire teritorial-administrativă a României în câteva mari regiuni, cică ar fi fost poruncă de la Bruxelles. Păi, pe la mijlocul secolului al XX-lea, poruncă a fost de la Moscova să se regionalizeze ţara, şi a ieşit un dezastru, astfel că, în 1968, pentru scoaterea din impas, conducerea a hotărât reîntoarcerea la împărţirea tradiţională în judeţe, dar judicios croite, şi am scăpat de prăbuşirea în prăpastie. Ca atare, unii aflaţi la putere s-au apucat să deseneze, în chip fantezist, pe harta patriei, nişte regiuni, numindu-le, zice-se, tot judeţe. Asta sună a păcăleală, nu-i aşa? Până una-alta, tot la porunca Bruxelles-ului, - asta ar fi motivaţia – mai ales după ce am fost admişi în UE, s-au trasat pe hartă nişte mari „regiuni de dezvoltare”, care mai mult fac figuraţie. Sunt un fel de paliative, asemenea unor frecţii la un picior de lemn. Aşa că, din cauza insuficienţei guvernamentale, ce şi-au zis câţiva primari de municipii capitale de judeţ? Că ar fi de bine să-şi dea mână de la mână şi să pună de-o „Alianţă a Vestului”. Şi, mintenaş, alţi edili şefi au ticluit un „Parteneriat al Nordului”, ambele iniţiative apărând pe pământul Transilvaniei care, ăsta-i adevărul, este „locomotiva economică” a României. Şi gata, datorită celebrei „puteri de imitaţie” a românilor, se vor ivi niscaiva alianţe/parteneriate şi prin Moldova, Muntenia şi, de ce nu, şi între Dunăre şi Marea cea Mare. Bucureştiul fanariot parlamentar-guvernamental-prezidenţial va rămâne fără „obiectul muncii”. (va urma)