Teme principale

Prima paginĂŁ (PDF)

Newsletter

Aboneaza-te pentru a primi buletinul de stiri prin email

Adresa ta de email:
Agentia Nationala de presa AGERPRES - www.agerpres.ro



17.01.2013 00:18

VIDEO-INTERVIU


A A

„Să ținem pixul în poziție de luptă”

„Să ținem pixul în poziție de luptă”

Interviu în exclusivitate

cu poetul și jurnalistul Lucian Avramescu

Alina Mavrodin Vasiliu: Este Ziua Culturii Naționale, o serbăm la Târgoviște cu un om excepțional, i-am citit poeziile, îi citim editorialele în Jurnalul Național. Nu puteam pierde ocazia să vorbim cu jurnalistul Lucian Avramescu.

Lucian Avramescu: Salut oamenii din această zonă minunată pe care o cunosc din tinerețe, adică o cunosc de-o veșnicie și-un pic. M-am simțit întotdeauna acasă aici, eu fiind din Prahova, dar vecinătățile noastre de peste gard fac și alăturări de suflet. M-am simțit întotdeauna bine aici, am prieteni aici, am colege jurnaliste frumoase și vioaie aici. Și mai e și Ziua lui Eminescu azi.

 

„Eminescu – terfelit de argați culturali bãsiști”

Rep.: E și Ziua lui Eminescu, nu e puțin lucru într-o vreme când cei care au distrus această țară și care luptă din greu să distrugă și cultura națională se ocupă vârtos cu distrugerea lui Mihai Eminescu, ca și cum acest lucru s-ar putea întâmpla. Aici este o baricadă a presei în Dâmbovița, Trustul Artpress, ce a mai rămas din el după prigoana PDL-istă, întrucât televiziunea TV Artpress, cea mai tare din Târgoviște, ne-a fost spulberată. Însă suntem cu Jurnal de Dâmbovița, cotidianul ai cărui jurnali ști au strigat pentru prima oară în România „Jos cenzura! Salvați cultura!”. Se întâmpla în 2010, când fosta putere PDL-istă desființa instituțiile de cultură din Târgoviște, două instituții emblematice pentru Târgoviște, Filarmonica „Muntenia” și Teatrul „Tony Bulandra”. Oamenii de cultură, directorii acestor instituții, au fost prigoniți pentru că nu erau politruci, iar jurnaliștii ca și noi, care au luptat ca aceste lucruri să nu se întâmple, au suportat prigoana cruntă PDL-istă care a lăsat urme foarte adânci. Iată cum s-au scris câteva pagini din această cultură dâmbovițeană. Suntem aici ca să ne amintim și de lucrurile acestea, nu-i așa, mai cu seamă că sunt în nota editorialelor dumneavoastră.


 

 

L.A.: Stimată colegă, îmi dau seama că și pentru dvs, ca și pentru mine, lucrurile acestea sunt mai apropiate de ceea ce ni s-a întâmplat. Nu aș vrea să le reiau în această zi, a culturii române, decât într-o ușoară notă de regret în amintire. Ați pomenit de Eminescu, terfelit în zilele noastre de niște argați culturali băsiști. Aș fi crezut că lucrurile astea nu se mai petrec, dar iată că se petrec și reînvie mereu, partea urâtă din noi iese mai degrabă la suprafață decât ies lucrurile frumoase. Dar Eminescu nu a fost înjurat numai azi, și nu numai de culturalnicii PDL-iști, a fost înjurat de când a existat. Eu evocam acele versuri, acea replică urâtă care a ieșit de sub condeiul lui Macedonski, când Eminescu la 33 de ani, pierzându-și mințile, trecea la balamuc. „Un ins pretins poet acum/ Păși pe cel mai jalnic drum/ L-aș plânge dacă-n balamuc/ Destinul lui n-ar fi mai bun”. Păi când s-a scris așa în vremea lui Eminescu, să nu ne mirăm că scrie și Patapievici. El a avut acest blestem, l-a cărat după el și după moarte, l-a cărat și l-a diseminat și în zonele exegeților, chiar și ce scrie Călinescu că Eminescu nu este român. Am recitit de curând viața lui Eminescu scrisă magistral de George Călinescu și sunt vreo 15 origini posibile ale lui Eminescu. Unii au scris că este suedez, unii au scris că este de origine rusă, că ar fi turc, polonez, i-au găsit niște unchi în zona Cracoviei. Orice era, doar român nu era Eminescu.

 

Rep.: Nu cumva a suportat prigoana poetul Mihai Eminescu din cauza jurnalistului Mihai Eminescu? Vorbim despre atitudinea sa critică la adresa puterii de atunci.

L.A.: În cei șapte ani, parcă șapte ani a fost la „Timpul”, când își blestema zilele că este ziarist și scria singur ziarul, zicea: „aștept telegramele Havas, n-ar mai veni și scrie-mi-ar numele pe mormânt”. Jurnalismul lui este cea mai teribilă radiografie a guvernării din acei șapte ani. Întâmplarea face ca aceste, nu îngădui eu comparația, dar mă trag și eu din Eminescu, așa cum vă trageți și dvs și ne tragem cu toții, fiecare suntem o bucățică din Eminescu...

Rep.: Și mi-ați anticipat întrebarea. Jurnalismul dvs?

L.A.: Cei șapte ani comprimați în ultimele trei volume de ciorne sunt o radiografiere, o poză tăioasă aș zice, nemiloasă aș zice, a ceea ce se întâmplă și s-a întâmplat în viața politică românească în perioada pe care o numim cu toții regimul de tristă faimă Băsescu.

 

„Sper ca prietenul meu Adrian Țuțuianu

să rămână un om curat și corect”

Rep.: De ce ați ales această cale a atitudinii și nu ați dat la pace cu dușmanul?

L.A.: Pentru că nu mi-e în fire. În 1989 am făcut într-o Casa Scânteii pustie primul ziar în care am scris „Jos Comunismul! Jos Ceaușescu!”. Nu știam dacă o să supraviețuiesc acestui moment. Ceaușescu încă era, nu știam unde, nu știam că e pe la dvs, pe aici. Dar mi-am asumat această poveste cu niște oameni de pe stradă și am jurat atunci că nu o să mai intru în politică, într-un partid, și o să-mi păstrez dreptul de a scrie, pentru că am trăit în cenzură. Primii mei ani de gazetărie s-au consumat în acea perioadă, eu nu sunt virgin jurnalistic, așa cum sunt mulți acum care au scris numai după revoluție. Eu am fost niște ani de zile la ziarul județean din Vâlcea, apoi am fost la Scânteia Tineretului, trei ani am condus suplimentul literar al Scânteii Tineretului până în 1989, dar am făcut și primul ziar în Casa Scânteii, „Tineretul liber”, cu niște oameni de pe stradă și câțiva tipografi pe care i-am adus de acasă și mi-am asumat această poveste. De atunci mi-am jurat să nu mă mai supun decât gândirii mele, conștiinței mele, gândesc bine sau rău, așa gândesc. Dacă oamenii mă cred sau nu mă cred, este judecata cititorului, dar nu mai scriu sub comanda nimănui. Sunt un om cu părul alb acum și îmi păstrez până voi muri acest jurământ față de mine, rostit în noaptea aia în care am scos primul ziar în Casa Scânteii, „Tineretul liber”, pe prima pagină cu tricolorul găurit și când se trăgea. Acela a fost momentul de răzbunare față de mine, de testament față de copiii mei și nu mi-am mai îngăduit lașități. Mi s-a propus să fiu directorul general al televiziunii, mi s-a propus să fiu director general la Radio, mi s-a propus să iau agenția de știri...

Rep.. În timpul PDL-ului?

L.A.: Nu, nu în timpul PDL-ului. În timpul PDL-ului am fost chemat să ne împrietenim, dar am refuzat orice alăturări, pentru că am simțit că este prea multă porcărie acolo, prea mult furt din banul național, prea multă degringoladă nenorocită, prea multă hoție ticăloasă care a întrecut orice margini. Toate guvernele au mai ciordit, dar astea au prăduit totul. Înțeleg de la Adrian Țuțuianu, președintele Consiliului Județean Dâmbovița, care mi-e prieten mai vechi și unul dintre politicienii pe care îl respect și îl prețuiesc și mă simt apropiat de el, pentru că îl simt un om curat. Eu așa îl cunosc și așa sper să rămână. Înțeleg că a preluat un județ care nu mai are nici un sfanț, decât nu știu câte miliarde datorii. Cine a făcut aceste datorii? Cei pe care îi acuzați că au dărâmat cultura. Au dărâmat economia, au furat tot.

Rep.: Noi i-am acuzat că furau, iar ei, în replică, au dărâmat cultura. Au dărâmat toate lucrurile frumoase la care țineam.

L.A.: Eu sunt pe cale să mă aprind și nu vreau.

Rep.: Să nu vă aprindeți, dar nu se poate să nu se aprindă Lucian Avramescu, pentru că este și poet și scrie poezii de dragoste. Ați văzut că v-am oferit și eu albumul meu „Povești de dragoste”. Și eu sunt de meserie îndrăgostită și când am ieșit în Piața Publică cu steagul și strigam, și protestam, ba am acceptat să vorbesc și la mitingul USL-ului, am simțit că trebuie să spun ceva, că nu mi-a dat Dumnezeu gură și cuvânt și minte și suflet ca să tac și să mă complac într-o mocirlă politică care face atâtea deservicii interesului public.

L.A.: Din păcate, foarte mulți oameni din branșa noastră au pactizat mult prea ușor cu dracul, să zic așa, și nu numesc un drac anume, pentru că au fost mai mulți draci. E unul mai măricel totuși acum, dar au pactizat ușor și s-au vândut mult prea ieftin în anii ăștia în care nu ar mai trebui să se vândă nimeni.

 

„Uitați dle președinte, cultura și politica”

Rep.: Iată că într-un singur trup cu doi ochi minunați încape și condeiul de poet, dar și cel viguros de jurnalist. Nu a băgat Lucian Avramescu pixul în teacă, așa ca să-i fie mai bine pentru opera actuală și postumă, dimpotrivă și l-a folosit viguros ca jurnalist și ca poet îndrăgostit de tot ce este frumos. Și, bineînțeles, ce este mai frumos pe lume decât femeia?

L.A.: V-am dedicat toate odele de pe pământ în cărțile mele de poezie. Rep.: Un mesaj pentru dâmbovițenii care vor citi „Bună seara, iubito” și nu numai. L.A.: Să-mi asculte cele două CDuri, „Bună seara, iubito” și „Poeme pe zăpadă” – poezii inedite, cu atmosfera muzicală creată de nepotul meu, Alexandru Tomescu, violonist cu Stradivarius și violonistul care are cel puțin 50 de premii internaționale, violonistul care atunci când am fost în Filipine cu grupul de presă care îl însoțea pe președintele țării, era Iliescu pe atunci, în pagina întâi a ziarelor, jumătate din pagină era cu portretul lui Alexandru Tomescu, „marele violonist din Europa vine din nou în Filipine” și pe pagina a treia, jos, într-o știre de patru rânduri scria că vine președintele României. Și m-am dus la Iliescu și i-am spus, „Uitați dle președinte, cultura și politica”.

 

„Să ținem pixul și sabia în poziție de luptă”

Rep.: Au românii, dâmbovițenii, motive să stea liniștiți, să doarmă liniștiți că gata, s-a făcut schimbarea, și de-acum democrația nu mai este în pericol? Sau trebuie să luptăm în continuare și ca jurnaliști, și ca artiști, ca oameni ai cetății?

L.A.: Ziceați să nu băgăm pixul în teacă sau sabia în teacă, să stăm cu ea, dacă e posibil, într-o poziție care să indice mereu capacitatea de a lupta și măcar de a apăra ceea ce este sfânt în țara asta.

Rep.: M-ați întrebat când v-am oferit CD-ul meu „Povești de dragoste” dacă mai cânt. Eu mai cânt, dar ca și dvs, să zic așa, păstrând proporțiile, am dezertat puțin din muzica ușoară pentru că este cam ușuratică acum, după părerea mea, și țin și eu în presa locală tot un fel de „jurnal de dezertor”, dar de dezertor din muzică ușuratică, și de om care stau pe baricada presei, ca să o întăresc.

L.A.: Ați cântat, vă rog să încântați în continuare.

Rep.: Iar dvs. să rămâneți cu „Jurnalul de dezertor” la Jurnalul Național.

L.A.: La Jurnalul Național și la A.M. Press, pentru că mai mult decât la Jurnalul Național public la agenția mea de știri, pe site-ul ampress.

Rep.: O îmbrățișare pentru dâmbovițeni la Ziua Culturii Naționale, cu poetul versurilor de dragoste, Lucian Avramescu. Vă mulțumim! Citiți-l, sunt minunate.

 

 

Alina Mavrodin Vasiliu || [email protected]



Comentarii

sau

AdaugĂŁ comentariul tĂŁu daca nu ai cont facebook

Nume:


Comentariu:



cod captcha



Din aceeaÂși categorie

Ediție specială - invitat Dan Luca, președintele PSD Bruxelles
„Sunt împotriva intrării PDL-iștilor în USL”
Ediție specială - invitat Ion Pârgaru
Ediție specială - invitat Ionuț Săvoiu
Ediție specială - invitat Ion Pârgaru
Ediție specială - invitat Zisu Stanciu
Ediție specială - invitat Ionuț Săvoiu
Ediție specială - invitat Sorin Roșca Stănescu
Ediție specială - invitat Ion Pârgaru
Ediție specială - invitat Vasile Horga


Politica de Cookie
Politica de Confidentialitate

Editorial

Uitatul Eminescu

Știați că pe 15 iunie a.c. s-au împlinit 130 de ani de când Mihai Eminescu a fost așezat de Dumnezeu în Panteonul neamului românesc? A, da, ce întrebare tâmpită! La ce bun să se fi știut? Prin media patriei a bătut un vânt al uitării. Altele au fost prioritățile culturale ale momentului, de pildă… Street delivery.

[citește tot...]

Agentie imobiliara Sibiu
Anunturi Imobiliare Dambovita

Follow artpress_tgv on Twitter






Posta redactiei: fii jurnalist !

Fii jurnalist, introdu propriile tale stiri, fotografii, scrisori deschise, sesizari in sectiunea dedicata postei redactiei.

Ce anume iti poate strica fosa septica ecologica

Ce anume iti poate strica fosa septica ecologica
Cand esti nevoit sa-ti montezi o fosa septica ecologica deoarece in zona in care locuiesti nu exista canalizare este nevoie sa tii cont de anumite reguli de mentenanta pentru a nu afecta negativ sistemul septic si pentru a-i prelungi durata de viata. Acest lucru nu este benefic numai din punct de vedere financiar, dar te poate ajuta sa previi situatii neplacute cauzate de refulari sau mirosuri urate. [citește tot...]

Alte articole »

Trimite articol

publicitate

aparate foto digitale