GEORGE COANDĂ

Am crezut o vreme că preşedintele României, domnul profesor de fizică Klaus Werner Iohannis, a uitat de al său „proiect de suflet” denumit pretenţios „România educată”. Prezumţios, preşedintele – tocmai când noi am crezut că şi-a dat uitării proiectul – a ieşit, deunăzi, la rampă, şi ne-a dat de veste că este hotărât să treacă la... educarea României. Acum ori niciodată. Numai că noi, cârcotaşi cum suntem prin natura meseriei, punem, şi nu, aşa, la întâmplare, o întrebare firească: până acum naţiunea română a fost una needucată? Abia acum va fi scoasă din peşteră arătându-ise luminile Cunoaşterii? Repetăm, nu este o mirare întâmplătoare. Vedeţi, cum să nu te neliniştească tărăşenia asta de rarisimă bizarerie inventată de şeful statului? A Românasburdistanului. Zău, cum vine treaba asta domnule preşedinte al republicii? Cică ar fi vorba de un „proiect de ţară” autentic pentru generaţiile viitoare cu perspectivă un veac lansat, de fapt, în... 2016. Adică în primul mandat al preşedintelui. Şi deodată şi l-a reamintit acum. De ce? Pentru că, măcar acum, în al doilea mandat, având la dispoziţie „guvernul meu” – cât l-o avea -, hai, să nu părăsească scena fără nicio realizare. Şi ca atare suntem invitaţi cu toţii să ne implicăm activ în... dezbaterea publică. Etapizat, proiectul va fi supus unui şir de dezbateri pe câţiva ani, adică pierdere de timp. Dar ştiţi care este tâlcul relansării de acum? O justificare pe repede înainte pentru a arăta Bruxelles-ului că este nevoie, la Bucureşti, de nişte euro de alminteri, prevăzuţi în mult pritocitul PNRR. E de bine, nu zic nu. Doar că proiectul prezidenţial nu este prea clar în ceea ce se doreşte a fi în viitor Şcoala românească. Aflăm că va fi reformată după o serie de reforme postdecembriste de o sublimă inutilitate. Adică pe nişte... rute, unele amintind de buna tradiţie organizatorică de odinioară (nimic, deci, sub soare), însă una ne-a dat de gândit: „spargerea inspectoratelor şcolare”. Oare aşa ceva nu va crea haos în sistemul de învăţământ preuniversitar? Şi printe multele altele – proiectul fiind foarte stufos şi cu multe imprecizii – s-a prevăzut, ghiciţi ce? Rezilienţa şcolar educativă. Ei, na! Ca să fie-n ton. Dar vom mai reveni asupra acestui mirobolant proiect. Şi n-am să concluzionez ca Ion Cristoiu, cum că „s-a scremut Muntele şi a născut o mărgică”. Ci doar am să-mi dau cu o părere, nu numai de ziarist, însă şi de om al şcolii: cu reforma (proiectul cotrocenist) creştem norma de... analfabeţi instituţionali. Ăsta-i riscul!