❚ Martori ai acestor evenimente sunt acum o troiţă dedicată ostaşilor români, aflată astăzi într-o totală degradare şi nepăsare,şi o cruce de piatră dedicată celor germani şi austrieci

Conform ordinelor, în seara zilei de 19 noiembrie 1916, Corpul 2 Armată Român a organizat o apărare pentru interzicerea pătrunderii trupelor austro-germane în oraşul Târgovişte. Astfel, cu Divizia 12 Infanterie la vest de Pucioasa între localităţile Moţăieni şi Brăneşti şi cu Divizia 22 Infanterie, comandată de generalul Aristide Razu între localităţile Teiş, Dragomireşti şi Râncaciov s-a intrat în apărare. Se avusese în vedere şi posibilitatea de ripostă prin concentrarea unor unităţi mobile de cavalerie dispuse astfel: în zona localităţii Doiceşti, Brigada 2 Cavalerie întărită cu un batalion de infanterie şi o baterie de artilerie, la flancul stâng al dispozitivului de apărare în zona localităţii Râncaciov, Brigada 3 Cavalerie. Pe dealul Dragomireşti, care îmbracă drumul Câmpulung-Târgovişte, şi-a concentrat efortul principal al apărării Divizia 22 Infanterie. În ziua de 20 noiembrie, după o puternică pregătire de foc a artileriei germane, trupele comandate de generalul german von Morgen cu Divizia 12 Bavareză, au trecut la ofensivă, rezultând o bătălie despre care istoricul Constantin Kiriţescu nota: ,,...Morgen atacă Târgoviştea cu întreaga sa Divizie şi reuşi să ocupe oraşul, după o luptă dată cu disperare de Divizia 22 Română, care era aproape cu totul lipsită de artilerie”. Au căzut în luptă un număr de 75 militari români şi 92 militari germani şi austrieci. Pe acel deal, imediat după terminarea luptei, după retragerea trupelor române, din dispoziţia trupelor de ocupaţie s-au organizat, cu titlu de provizorat, două cimitire militare, unul românesc în stânga comunicaţiei amintite, şi unul german sub dealul Dragomireştilor, ambele aflate în vecinătatea actualului poligon de tragere al Garnizoanei Târgovişte. Martori ai acestor evenimente sunt acum o troiţă dedicată ostaşilor români, aflată astăzi într-o totală degradare şi nepăsare care parcă se chinuie să-şi justifice existenţa, şi o cruce de piatră dedicată celor germani şi austrieci. Col. Gheorghe Şerban