Dan Luca

Vom asista la surprize enorme în anul politic 2019. Să ne uităm la actualitatea politică prin diferite obiective, care cu siguranţă nu se încadrează în categoria „politically correct” (corect din punct de vedere politic). Am lansat 10 subiecte, folosind întrebări pertinente:

1. Venezuela. Este aceasta criza perfectă pentru ca preşedintele SUA să câştige alegerile din toamna viitoare? Totul este posibil, deoarece acelaşi scenariu a fost testat acum 16 ani, când preşedintele George W. Bush a forţat invazia în Irak şi apoi a fost reales. Nu cred în spontaneitate, deoarece anul trecut Columbia a devenit singurul partener global pentru NATO în America Latină şi acum ţara găzduieşte mii de soldaţi americani pe teritoriul său ...

2. Angela Merkel. Nimeni nu pune la îndoială sprijinul cancelarului german pentru proiectul european. Ea este cu siguranţă un pro-european convins... În 2019 redefinim Viitorul Europei şi o Uniune Europeană din 2040 are nevoie de idei mari (viziune) şi de lideri reali pentru a comunica aceste idei. Vă puteţi imagina puterea UE cu Angela Merkel în calitate de preşedinte al Comisiei Europene (Consiliului European)?

3. Franţa. De ce două ţări ale UE semnează un nou tratat, numit Tratatul de la Aachen? Franţa are nevoie de Germania şi Germania are nevoie de Franţa. Din punct de vedere politic, dar mai ales economic. Numai stând împreună poate industria franceză să se refacă, iar campionatul european (industrial) este mănuşa perfectă pentru Emmanuel Macron, sub o mare presiune internă. Şi Franţa poate prelua conducerea apărării europene după plecarea britanică...

4. Siemens-Alstom. Chiar credeţi că aceste companii lansează o procedură fără să ştie despre dreptul concurenţei în UE? Este, de fapt, un caz-test al proiectului economic european. Nu putem crea campioni industriali la nivelul UE din cauza legilor concurenţei, dar, în acelaşi timp, companiile europene sunt prea mici pentru a concura cu americanii, chinezii sau chiar japonezii. Este o prioritate ca, în următorii cinci ani, abordarea să se schimbe, respectând în acelaşi timp IMM-urile.

5. Brexit. Cine câştigă, pe termen mediu, din ieşirea Marii Britanii din UE? Nu mă refer la următorii 5-10 ani, deoarece procedura de divorţ este, în mod normal, întotdeauna dureroasă pentru ambele părţi. Cu toate acestea, fără britanici, Uniunea Europeană poate trece la următoarea fază a integrării europene. Mă refer aici la bugetul comun pentru euro, impozitarea comună, armata europeană sau politica externă coordonată... pentru a reaminti doar câteva puncte sensibile.

6. UE cu două viteze. Nu este încă clar care este delimitarea dintre ţările din zona euro (Euroland) şi cele care nu au adoptat moneda unică europeană? Să aşteptăm şi să vedem ce se întâmplă în continuare... Bugetul pentru euro devine nucleul dur al ţărilor europene care decid, iar restul este periferia.

7. Rusia. Încă mai credem în conceptul Europei de la Atlantic până la Urali, prezentat de generalul Charles de Gaulle după cel de-al Doilea Război Mondial? Este clar că nu este vorba despre intrarea Rusiei în UE. Ţara nu o doreşte, deoarece, aşa cum au spus liderii de la Moscova în anii 1990, „suntem prea mari pentru a intra într-o structură atât de mică, luăm harta lumii şi vedem realitatea“. Nu înseamnă că nu există punţi pentru o cooperare strategică. Germania are nevoie de gaze naturale, pe care ruşii le posedă abundent, iar ruşii au nevoie de tehnologie şi expertiză, pe care Germania le are din plin. De ce nu recunoaştem deschis realitatea, după cum a prezentat-o fostul cancelar german Schroeder: Pentru ca Europa să poată supravieţui politic între superputeri precum SUA şi China, are nevoie de potenţialul Rusiei. Avem nevoie de piaţa acestei ţări şi, mai presus de toate, de resursele ei“.

8. Mişcări apolitice. Ce este încă apolitic într-o lume globalizată şi super-tehnologizată, cum ar fi UE? Apariţia unor grupuri apolitice în spaţiul public, dar cu un impact politic imens, conduce agenda publică în unele ţări europene. Este greu să combaţi cetăţeni care nu sunt înscrişi în politică, elevi de liceu sau chiar tineri în general. Acum 6 luni am avut scenarii legate de o eventuală macronizare a Parlamentului European, iar mişcarea „Vestele galbene“ vine de asemenea din Franţa. Este o revoluţie? Este răzbunarea lui Melanchon pentru alegerile prezidenţiale din 2017? În acelaşi context, ne putem uita la protestul elevilor de liceu din Bruxelles. Ei promiteau o mişcare săptămânală în stradă pentru a salva planeta, protestând deschis împotriva unei clase politice belgiene inerte... Îmi amintesc cu mare simpatie eforturile tinerilor britanici care voiau să împiedice Brexit. A fost păcat că impactul nu a fost acela pe care l-au dorit, dar aceste exteriorizări contează.

9. Deputaţi europeni în veste de culoare galbenă. Ce poate aduce reuniunea recentă a vicepremierului italian cu „Vestele galbene“ de la Paris? În practică, un lider al mişcării franceze se găseşte pe un loc eligibil pe lista alegerilor europene a Mişcării de 5 stele. Aceeaşi procedură a fost testată de FIDESZ (Ungaria) împreună cu europarlamentarul Tokes (România) în 2014.

10. Pieţele financiare. Contextul alegerilor europene din mai 2019 va pune pe foc pieţele financiare? În opinia experţilor din Londra, alegerile pentru PE sunt puternic monitorizate. Pentru prima dată este menţionată o legătură clară între componenţa următorului Parlament European şi Piaţa. Un scenariu catastrofal este încă posibil pentru UE, iar lumea finanţelor este curioasă dacă pro-europenii vor câştiga alegerile europene...