În duminica a 5-a după Rusalii, ne este zugrăvită pericopa evanghelică de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Matei, în care Iisus vindecă doi demonizaţi din ţinutul Gadara, ţinut situat pe un munte la est de Râul Iordan şi la 10 km sud-est de Marea Galileii. Impactul emoţional de la începutul relatării este foarte mare deoarece cei doi demonizaţi ne sunt prezenţaţi ca nişte oameni cumpliţi, care ieşeau din morminte nelăsând pe nimeni să treacă pe calea aceea. Punând stăpânire pe aceşti oameni, cel rău vrea să-i facă primejdioşi pentru semenii lor, să-i facă incapabili să trăiască în comunitate.

Diavolul îi îndepărtează pe oamenii pe care îi stăpâneşte, atât de Dumnezeu cât şi de semenii lor. Prin intermediul patimilor, diavolul conduce sufletele lor, cei doi  devin sălaş diavolilor, Dumnezeu fiind absent din sufletele lor. Ei îl întâmpină pe Mântuitorul Iisus Hristos strigând: Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Din această întrebare adresată Mântuitorului, deducem faptul că diavolul, care stăpânea sufletele celor doi, este deranjat de prezenţa lui Hristos şi totodată recunoaşte în persoana lui Hristos, dumnezeirea. Iată  că spre surprinderea noastră chiar şi diavolul crede şi se cutremură.

În dialogul început cu Mântuitorul, diavolul continuă cu încă o întrebare sugestivă: Ai venit aici mai înainte de vreme ca să ne chinuieşti? Iată că diavolul ştie că Mântuitorul urmează să vină la sfârşitul lumii ca să dea fiecăruia răsplata pentru faptele sale şi se cutremură de Judecata Sa. Diavolul este mai treaz decât unii oameni, care cuprinşi de patimi nu vor să se întoarcă la Dumnezeu, dar nici nu pun mare preţ pe Judecata de Apoi şi pe răsplata pe care o vor primi pentru faptele lor. 

Aceşti oameni nu se tem de cuvintele lui Hristos: “Duceţi-vă de la Mine blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui” (Matei 25,41.Sfântul Evanghelist Matei arată în continuare supunerea necondiţionată a diavolului faţă de Mântuitorul Iisus Hristos: Iar demonii Îl rugau, zicând: Dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci. Prin această rugăminte diavolul dovedeşte încă o dată viclenia sa nemărginită, deoarece doreşte ca în schimbul celor două suflete omeneşti pe care le stăpânea să obţină puterea asupra unei turme de porci aflată în apropiere, cu scopul să o piardă pe aceasta aruncând-o în mare. În atotştiinţa Sa, Mântuitorul Hristos, ştiind intenţia vrăjmaşului, le îndeplineşte rugămintea spunându-le: Duceţi-vă!

Într-o societate unde nu e Iisus nu este pace, pentru că El e domn al păcii. Într-o societate unde nu e Iisus, nu e progres, pentru că fără de Mine nu puteţi face nimic. Iar evanghelia duminicii care urmează ne arată că Iisus ne respectă opţiunea şi pleacă dar acolo unde nu e Iisus, vrǎjmașul îi ia locul. Să nu fim ca cei din ţinutul Gadarei ,care L-au rugat pe Iisus să plece de la ei, ci să-L rugăm să rămână cu noi în toate zilele vieţii noastre. Amin!

Pr. Gabriel Furtunǎ, Parohia Sf. Nicola Simuleasa din Târgoviște