Așadar, apropo de convorbirea cu Donald Trump (neştiutorul într-ale Transilvaniei), când a dat Viktor Orban să-i explice despre teritoriul ăsta, în loc să-l lumineze pe Donald că este vorba despre un pământ românesc pe care, datorită unor împrejurări istorice (cuceriri) trăiesc şi nişte maghiari, l-a întunecat şi mai rău, spunându-i că este… o situaţie complicată.

Adică? Viktor s-a dat după vreun corcoduş din pustă şi, ca să nu-i spună lui Donald ADEVĂRUL ISTORIC, a amânat şmechereşte, pe altă dată, când i-o veni lui mai bine ce să-i spună conform… viziunii lui istorice şovin revizioniste. Şi, tot la Tusvanyas, Viktor s-a arătat militant fervent promovator al intrării României în „Spaţiul Schengen” şi pe cale terestră. Tocmai el, care este în mare prieteşug cu actualul premier al Austriei, duşman de moarte al României, pe care n-o vrea nici în ruptul capului păşind pe acea cale schengen-eză.

Atunci? Păi, atunci, treaba stă cam aşa: dacă România intră în „Spaţiul Schengen” şi terestru, pentru Budapesta va fi şi mai lesne să tropăie prin Transilvania, căci frontiera, în realitate n-o să mai existe. Însă ipocrizia lui Orban Viktor vine din dublul său limbaj: pe de o parte ne vorbeşte despre „moartea statului naţional”, a naţiunii, iar pe de alta vrea cu ardoare reintegrarea Ardealului la… statul naţional Ungaria. Este obsesia vieţii lui. Şi, atunci, Marcele ot Buzău, premier încă al României, cum e cu acea „frumoasă prietenie”?