VASILE NEAGU

Chindia pierde prima partidă a noului sezon, cu Metaloglobus București, 3-2 pentru gazdele de la... Clinceni. Nu a fost un debut spectaculos, ci doar o luptă pentru puncte, zestre care a intrat în traista celor din Pantelimon. Un egal ar fi fost mai echitabil, conform unei balanțe a jocului, dacă în ultimul minut de prelungiri, norocul nu ar fi aruncat încă două puncte în talerul metalurgiștilor.

Chindia a deschis scorul prin Atanase (minutul 29), dar bucuria suporterilor târgovișteni prezenți la meci, printre care și personalități ale obștei noastre, nu a ținut prea mult. Huiban a egalat în minutul 38. Lupta s-a încins și finalul primei reprize a fost seismic. Honciu (oare la Târgoviște nu avea loc în echipă?) și Zivkovic au stabilit scorul la pauză. În repriza secundă au intervinit uzura, lipsa de luciditate a unor jucători, dar și de maturitate. Este prea devreme să începem cu unele critici, deci nu o vom face. S-ar supăra, în primul rând, Daniel Florea, care ne-a „indicat” să nu mai criticăm jucătorii. Poate, la conferința de presă dinaintea acestei înfrângeri, a avut o premoniție referitoare la jocul său, care nu a semănat cu cel al unui nou venit din SuperLigă, chiar dacă echipa sa a retrogradat.

Cum am amintit, repriza secundă a fost dedicată salahoriei. Și, când ambele tabere se gândeau să scape cu câte un punct, a venit, în loc de fluierul final, un gol al lui Ekollo, separând taberele în extaziați și agonizați. Cam atât se poate afirma despre prima partidă a Chindiei din acest sezon. Când, între jucătorii cu experiență și tinerii promovați la echipa mare se va realiza o anumită simbioză, s-ar putea ca echipa lui Marian Vătavu (suspendat pentru primele două jocuri, deci și pentru cel cu FCU Craiova, o reminiscență de la o finală de tineret) să mulțumească mulți suporteri.

Până atunci, totuși, trebuie să adunăm și puncte. Nu s-a putut cu Metaloglobus, poate reușim cu echipa lui Mititelu. Ar fi și un prilej să-l lăudăm pe Daniel Florea, dar, mai întâi, să-l informăm că noi nu suntem plătiți din bani publici (afirmația îi aparține), așa cum este el și colegii lui. Altfel, nu este greu să-i satisfaci vanitatea cuiva, dar nu pentru frivolitate și aroganță, o faci pentru demnitatea lui. Când un jucător este demn, chiar dacă uneori greșește, ca orice om, trebuie să fie cumpătat în critici față de el. Adevărat este și faptul că pentru jucătorii maturi, cu multă experiență, jurnaliștii își ascut mai bine creioanele. Așa este în viață, nu doar în fotbal, măsura pretențiilor diferă de la om la om. Un jucător care emite pretenții trebuie să fie pretențios cu el însuși. Îndeplinită această condiție, criticile dispar.