Căpușat vreme de mulți ani de personaje dubioase, infractori dovediți sau membri ai rețelelor de crimă organizată, travestiți în arbitri străini pentru a putea truca meciuri prin țările calde, sportul dâmbovițean nu e lăsat să se însănătoșească. Ca jurnalist, am tras numeroase semnale de alarmă și am ajutat atât cât am putut oameni și cluburi.

Ca reprezentant al unor instituții, am muncit pe alocuri ca un nebun, tocmai pentru a schimba ceva într-un sport pe alocuri dezolant, tâlhărit tocmai de cei care pozează astăzi în sfinți și băieți curați. Nu o să uit niciodată numele și adresa băncii de unde ridicau băieții banii cu saci, iar apoi își trimiteau rudele sau subalternii să mă amenințe ori să mă cumpere pe la scările de bloc, înregistrări pe care o să le pun la dispoziția organelor abilitate.

E mare numărul celor din sportul dâmbovițean terorizați ori intimidați de băieții răi, care fac pe virginele, dar care amenință în privat cu cuțite în gât și cu luatul din casă. Se cred stăpâni peste sport și oameni, însă cazierul lor e mai lung decât CV-ul primului ministru. Eu înțeleg ce urmăresc prin practicile mafiote, știu exact și ce-i deranjează, dar și cine îi dirijează. Băi, băieți, pe mine nu mă încălzesc funcțiile, mă pot retrage în secunda una din orice poziție, însă la presă nu renunț niciodată și nici la anchetele pe care le am la mapă.

Nu-i bai, abia găsesc mai mult timp pentru activitatea jurnalistică. În urma mea sunt cifre pe care vă provoc să le atingeți, alături de mine sunt oameni minunați și poate că unii au reușit în sport, și datorită mie. Asta pentru că am construit profesional pe unde am trecut, cu multe sacrificii.