IN HOC SIGNO VINCES

În iconografia noastr� ortodox�, Sfinții Împ�rați Constantin și Elena sunt reprezentați având Sfânta Cruce între ei întrucât Sfântul Împ�rat Constantin a descoperit Crucea, ca semn de lumin� pe cer, iar mama sa, Elena, a g�sit Crucea de lemn, în p�mânt, la Ierusalim. Astfel, înțelegem c� Sfânta Cruce leag� cerul și p�mântul prin iubirea nesfârșit� și netrec�toare a lui Hristos pentru lume.

Venirea pe tronul Imperiului Roman a Sfântului Împ�rat Constantin (306-337) este strâns legat� de convertirea sa la credința în Hristos sub semnul luminos al Sfintei Cruci. Convertirea lui Constantin ce Mare s-a produs în ajunul b�t�liei contra lui Maxențiu (Pons Milvius, 28 octombrie 312), când împ�ratul a v�zut pe cer, în plin� zi, o cruce luminoas�, deasupra soarelui, cu inscripția ,,In hoc signo vinces” (,,prin acest semn vei învinge”).

Observ�m, astfel, faptul c� Biserica socotește convertirea miraculoas� a împ�ratului similar� cu cea a marelui apostol al lui Hristos, Sfântul Pavel, socotindu-l și întocmai cu apostolii, c�ci, împreun� cu mama sa, Sfânta Împ�r�teas� Elena, a contribuit la r�spândirea credinței apostolilor în întreaga lume.

Din momentul convertirii, Sfântul Împ�rat Constantin a devenit favorabil creștinismului, fiind chiar un om providențial pentru Biseric�. Atitudinea sa binevoitoare faț� de creștinism s-a materializat în edictul de la Mediolanum (Milano), edict promulgat în 313. Cu aceast� ocazie, creștinismul este decretat religio licita, adic� religie permis�, ca toate celelalte religii ale imperiului. Edictul de libertate religioas� este considerat - pe drept cuvânt - ,,charta libert�ții creștine și a toleranței religioase”.

Dup� aproape 300 de ani în care imperiul Roman adoptase faț� de creștini o atitudine ostil�, ce mergea de la toleranț� îng�duitoare sau disprețuitoare pân� la persecutarea cea mai f�țiș� și mai violent�, creștinii și-au dobândit libertatea de manifestare religioas�, dup� ce mult� vreme au fost închiși, torturați, mutilați și uciși în chinuri mari pentru numele și Evanghelia Mântuitorului Hristos.

Și credința Sfintei Înp�r�tese Elena este pecetluit� de semnul de viaț� f�c�tor al Crucii mântuitorului, pe care ea a descoperit-o cu mult� rug�ciune, osteneal� și smerenie, în p�mântul Ierusalimului și care mai apoi, a fost în�lțat� solemn în v�zul poporului creștin de episcopul cet�ții, Macarie I, la 14 septembrie 326.

Ca om de stat, Împ�ratul Constantin și-a dat seama c� unitatea creștinismului, pacea și liniștea Bisericii constituie liantul pentru pacea social� și unitatea Imperiului Roman. Din dorința de a ajuta Biserica s� p�streze unitea de credinț�, a convocat Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, împotriva ereziei lui Arie, care nega dumnezeirea Fiului. Sub influența Sfântului Atanasie cel Mare, sinodul a m�rturisit și proclamat înv�ț�tura ortodox� despre dumnezeirea Fiului ca fiind: ,,Dumnezeu adev�rat din Dumnezeu adev�rat, n�scut, nu f�cut, cel de o ființ� cu Tat�l, prin care toate s-au f�cut” (Simbolul Credinței sau Crezul).

Sfinții Împ�rați Constantin și Elena ne îndeamn� s� ap�r�m dreapta credinț�, s� ne închin�m Sfintei Cruci și s� o cinstim ca pe o arm� de biruinț�, s� vedem în semnul Crucii puterea iubirii jertfelnice și smerite a lui Hristos, care ne aduce învierea sufletelor, din moartea p�catului, și la învierea trupului din stric�ciunea mormântului.

pr. Florea Ivan Valentin, Parohia M�gura