Pentru România, aflată cu un război răvășitor la poartă, Washingtonul rămâne singura garanție, împreună cu NATO, a dăinuirii sale ca stat și națiune. Altă alternativă nu are. Dacă va fi să-și adjudece Salonul Oval, „omul cu urechea găurită” datorită caracterului său imprevizibil, compulsiv, nici lumea și nici România, în mod real, nu știu la ce se pot aștepta. Donald, firește, nu a renunțat la sloganul naționalist conservatorist exagerat „America First”.

Dar, de-a lungul primului său mandat, s-a pomenit (de fapt lui datorându-i-se o serie de mișcări de masă gata să arunce Statele Unite în aer, cum a fost cazul „Black Lives Matter”) cu o fățișă sfidare din partea lui Vladimir Putin, acesta considerându-l un caraghios de afacerist (nicidecum un om de stat de talia lui F.D. Roosvelt) pe care îl poate sforări cum îi este lui placul, însă și cu un Xi Jinping, care este gata-gata să-i aplice o usturătoare „picătură chinezească” dacă impune taxe mărite pe mărfurile chinezești pentru a proteja securitatea națională a SUA.

Dar, în subsidiar, China încurajează politica yankeului de a nu mai fi scut Taiwanului, o „companie de asigurări”, Taipeiul neoferind nimic Washingtonului. Of course, e un fel de alba-neagra. Cât privește promisiunea că, dacă va ajunge în Salonul Oval, va pune capăt imediat războiului din Ucraina, determinând Kievul să cedeze teritorii Rusiei (altă variantă nu are), „omul cu urechea găurită” ori este de o naivitate crasă în ceea ce privește aspirațiile imperiale ale Kremlinului, ori este pe mână cu Putin, cum de altminteri s-a mai auzit pe la colțuri. Iar România va fi să se aleagă - vă mai amintiți de pățania lui Iohannis - cu o șepcuță de un dolar... găurit.