Un alt trend nefast al descreşterii populaţiei se vede, fără putinţă de tăgadă, în deşertificarea populaţională a localităţilor mici, mai ales a comunelor şi satelor, ceea ce ar impune o urgentă şi coerentă reformă teritorial-administrativă a ţării dublată de o reindustrializare (care la rândul ei reclamă urgență) postmodernă bine gândită a judeţelor şi o reorganizare a agriculturii cu recuperarea pământurilor înstrăinate şi crearea unor puternice ferme comunitare, de producţie, cum tot de o reorganizare/ recuperare trebuie să beneficieze uriaşul fond forestier al ţării, eludându-se privatizarea sa – preconizată pentru români.

Dar pentru un asemenea program strategic de redresare şi repropăşire naţională este nevoie de guvernanţi patrioţi şi pe deplin responsabili pe care, din păcate, acum nu-i avem. Iar celor ce-i avem puţin le pasă de dramatica (nu, tragica!) scădere a populaţiei ţării. Să nu-mi spună cineva că nu  mai au somn din pricina asta! Le pasă însă de bătălia pentru alegerile din 2024, de ce beneficii personale vor avea după acele alegeri. Că populaţia României a scăzut de la 23 de milioane la 19 milioane nu le dă dureri de cap.

Pentru ei nu este o problemă că… salvarea, iată, vine de la alogenii aduşi de pe aiurea, de pildă din Filipine, India sau Bangladeş. Ţara rămâne fără români şi românii fără ţară. Din cauza unor idioţi politici (nu utili, ci inutili) neamul românesc piere. Doamne, salvează-i pe români. Le-ai rămas ultima speranţă!