GEORGE COANDĂ

După acel Război Mondial, cu toate că România nu fusese învinsă, Stalin şi aliaţii săi occidentali ne-au obligat să plătim Moscovei bolşevice uriaşe despăgubiri/datorii, aceasta, de fapt, jefuindu-ne tâlhăreşte şi, pe deasupra, impunându-ne şi regimul său politic. Dar, o minciună de bezna minţii. Ciracul lui Putin, de-alde Medvedev, ursarul cu minte năucă, a sărit şi el cu gura zicând  că „românii nu sunt un popor”, ci... „o stare de spirit”. Individul ar fi vrut să zică, pare-se, că noi, românii, n-am prea fi ceva nici de el de înţeles. Or, dacă suntem „o stare de spirit”, logic, nu-i aşa, existăm ca popor. Dar ce să-i faci, ura neţărmuită, până la a fi - ca să-l parafrazez pe individ - o stare de nebunie, întunecă pe putinişti, care ne-ar lichida ca să nu le mai stăm în cale. Da, o altă minciună de bezna minţii. Fie că-i vorba de cucuveaua Zaharova, fie că-i vorba de ursarul (Medvedev) năuc al lui Putin. Iar când spunem Putin, fără îndoială vedem în acest personaj cu apucături nelegiuite, un simbol al „puterii ruseşti” ţariste distrugătoare de lumi. Şi pentru care, în relaţiile internaţionale, adevărul nu contează, ci, numai şi numai, minciună însângerată. Iar pe români, întotdeauna minciuna, uneori însoţită de invazii răvăşitoare ale Rusiei, i-a făcut să privească spre Kremlin ca spre gura de tun a infernului. Căci, acolo, şi Dumnezeu este citat de Biserică.