GEORGE COANDĂ

Suntem noi, românii la un moment de răscruce existenţială: a fi sau a nu fi. După treizeci de ani de la schimbarea de regim politic printr-o revoluţie sângeroasă în interesul altora de pe aiurea şi nu a poporului român care, pe zi ce trece, devine populaţie, cred că, după cum arată lucrurile, ne aflăm la o altă schimbare de destin. Şi pandemia de Covid- 19 cu care confruntăm deja a început să radicalizeze o bună parte a societăţii româneşti care, în sfârşit, a înţeles că după revoluţie – una insidios manipulată – a urmat o mare păcăleală criminală, că ţara a fost scoasă la mezat de nişte politicieni înalt trădători de neam şi patrie care nu înfundă puşcăria, de execuţie la vreun sordid zid de cazarmă nici vorbă, căci, imediat după revoluţie, ăia de-au fost în fruntea Frontului Salvării Naţionale au scos în afara legii pedeapsa cu moartea, pentru că aşa au primit ordin de la „marile democraţii” occidentale, interesate să pună mâna pe bogata Românie cu ajutorul asasin al unor români al căror nume fie blestemate-n veci. Da, şi s-a ales praful de ţară. Dar răul cel mai mare, produs tot la ordin, a fost/ este deşertificarea ţării de locuitorii săi, pribegiţi acum prin lumea largă. Ceea ce pare uluitor, dar nu este, vine din faptul că absolut nicio guvernare n-a găsit, pentru că toate au fost instruite sub ameninţarea şantajului cu corupţia de agenturile marilor monopoluri politico-economice globalizatoare, să nu găsească soluţiile de revenire economico-socială a României măcar la nivelul de evoluţie din 1989. Nu, România să nu mai existe! De acest adevăr, românii, sau o bună parte dintre ei, în sfârşit, şi-au dat seama că au fost, repet, criminal păcăliţi sub paravanul unei false democraţii – şi a avut dreptate Ion Iliescu, lasă că are şi el vinovăţiile lui – „originale”, a „capitalismului de cumetrie” şi că a venit vremea unei schimbări de destin. Cum se va întâmpla această schimbare, câtă vreme suntem prinşi în jocul UE? Oricum se simte că „mămăliga românească” e gata să explodeze.