Herr Dominic Fritz, na poftim, se vrea la Cotroceni! Ja, �tiu bine c� a�a zisa Constitu�ie a UE, Tratatul de la Lisabona, validat de Parlamentul European, stipuleaz� cum c� orice cet��ean al Uniunii este un fel de „cet��ean universal”, adic� poate candida la orice func�ie public� din oricare stat membru, drept pentru care herr Dominic are voie s� viseze la fotoliul preziden�ial al României, de-aia vrea, blitz, s�-�i ia cet��enia român�. C

� a�a este prev�zut la „sfânta constitu�iune” a statului român �i pe care nimeni n-o prea mai respect�. Sehr gut, herr Dominic, care merit� a fi felicitat c� a înv��at s� vorbeasc� perfect române�te, chiar mai bine decât consângenul s�u n�scut în ora�ul românesc de pe Cibin. Uite-a�a, dup� ce a redevenit, la recentele alegeri locale, primarul ditamai municipiului Timi�oara, victorie uria��, �i-a sucit privirea spre Palatul Cotroceni.

Dar, s� fiu bine în�eles, �i-a sucit-o nu de capul lui. Nein. Cineva îl împinge s� râvneasc� Cotroceniul. �i dac� e s� m� gândesc bine, USR-ul din care face parte – deocamdat� aflându-se într-o vânzoleal� disolutiv�, dar pe care ni�te  „for�e oculte” de pe afar� nu o vrea chiar dus� -, fiind inven�ia neomarxist� a nababului globalist american George Soros, care tot pune la cale „revolu�ii resetatoare” pe unde apuc� pe planet�, de bun� seam� c� va trebui s� fie platforma lui de lansare spre Cotroceni.

Herr Fritz, danke, las�-ne în durerea noastr�, c� de un neam�, care a stat în vacan�� un deceniu la Cotroceni, ne-am s�turat. De înc� unul, care s� adânceasc� �i mai vârtos e�uarea României la ordinul ocultei neomarxiste/progresiste/globaliste, nu mai avem nevoie. Hai, las-o balt�! Vezi de treaba ta la Timi�oara pe unde nu prea mai f�cut mare scofal�. Nici nem�ii nu mai sunt ce au fost!

P�cat. La urma urmelor, �ara asta este a românilor. Ori nu mai este? O veni vremea – da�i-mi voie s� sper – ca s� avem la Cotroceni un român de n�dejde, c� doar n-or fi pierit oamenii politici adev�ra�i din România. Sun� na�ionalist� dorin�a mea. Este. Ei �i? Oricum, herr Fritz, nein!