În câteva zile începe un nou Campionat Mondial de handbal masculin și o analiză personală e pertinentă. Trăiesc în două sisteme, cel românesc și cel belgian, iar handbalul a fost un pilon al existenței mele, ajutându-mă enorm să-mi structurez activitățile.

Vreo 15 ani, până în 1995, am jucat handbal în România, ajungând să împart vestiarul cu marile glorii ale Universității Cluj din anii ’90. De vreo 10 ani, desigur la un alt nivel, sunt implicat în clubul belgian GBSK. Am ajuns chiar antrenorul echipei în 2015, o experiență fantastică din punct de vedere sportiv, dar și cultural.

Handbalul din Belgia, și mă refer aici doar la cel masculin, a urcat constant, ajungând acum – în premieră – să fie prezent la Campionatul Mondial care debutează pe 11 ianuarie 2023 în Polonia și Suedia. Cum a reușit să ajungă aici, pe un loc pe care România nu l-a mai atins de mut timp ?  Handbalul este considerat în Belgia un ˝sport mic˝, în umbra fotbalui, a baschetului și a ciclismului. Astfel, aproape că nu există jucători de handbal care să își asigure venitul din handbal.

Poziționarea geografică, invecinându-se cu Franța, Germania și Olanda, a inspirat însă Belgia la o strategie pe două paliere. Este vorba de cel al juniorilor și cel al performanței. La nivel de copii e o abordare foarte eficientă, surprinzătoare pentru o țară fără tradiție în acest sport. Aproape la nivelul fiecărei comune din Belgia, există o salã de sport și un club de handbal. De la 4 ani, copiii pot să fie integrați în deprinderea jocului de handbal, iar de la vârsta de 8 ani se organizează campionat la fiecare nivel de vârstă.

Idee este de a juca meciuri la fiecare sfârșit de săptămânã, doar așa prindem dragostea de handbal și venim la atrenamentele din timpul săptămânii. Nu sunt însă competiții în care e important să câștigăm campionatul, să marcăm zeci de goluri și să promovăm jucătorii. Există un singur scop, să învățăm să jucăm handbal împreună. Pentru toate aceste cluburi nu există subvenții de la Stat, fiecare club percepând cotizații, iar părinții sunt rugați să aducă copiii cu mașină la meciuri.

Dacă trecem la sportul de performanță, există o Superligã a Belgiei și Olandei, formată din 12 echipe din cele două țări. Astfel cele două federații au strategii comune și proiecte de dezvoltare concrete. Antrenorul echipei naționale belgiene este un francez, care aduce experiența unei țări cu tradiție. De altfel, jucătorii din echipa națională a Belgiei care au un salarii de handbalisti joacă în prima ligã franceză. Dar nu sunt mulți, diferența între handbalul din Franța și Belgia fiind încă uriașă.

Ce își doresc belgienii de la primul lor Campionat Mondial ? În primul rând să joace un handbal bun, desigur fără șanse în a învinge Danemarca, dar sperã la victorii în meciurile cu Tunisia și Bahrain. Ceea ce doresc este însă cu adevãrat este o popularizare mai bună a handbalului în Belgia pentru a deveni o ofertã pentru tinerii care vor să facă sport.